Archive for Septembrie, 2006

Altfel de ultrasi!

Postat de admin pe 30/09/2006 in categoria Articole. 0 comentarii

din revista Suporter, nr.3/2006

PoliÅ£ia din ChiÅŸinau a început ancheta penală, sub învinuirea de “huliganism agravant săvîrÅŸit în grup” împotriva a 4 elevi de la liceul “Gheorghe Asachi” din ChiÅŸinău care protestaseră faţă de schimbarea inscripÅ£iei de pe frontispiciul instituÅ£iei din “liceu româno-francez” în “liceu moldo-francez”. Elevii au spart de pe panou numai partea pe care era scris cuvântul “moldo”, lipind deasupra o foaie de hârtie pe care au scris cu litere mari: “româno”. Liceul “Gheorghe Asachi” din ChiÅŸinău este cunoscut nu numai ca unul din liceele de elită din capitala Republicii Moldova ci ÅŸi ca un centru de opoziÅ£ie la guvernarea comunistă ÅŸi de susÅ£inere a românismului în Basarabia. ÃŽn 2001, după ce comuniÅŸtii din Republica Moldova cîştigaseră prima oară alegerile, elevii acestui liceu au organizat o demonstraÅ£ie anticomunistă, cu intonarea imnului României.
În 2002, alături de elevi, la acţiuni de protest anticomuniste au participat şi profesorii, determinînd guvernarea comunistă să interzică ţinerea examenelor de bacalaureat în respectivul liceu.
DeÅŸi într-o hotărîre de guvern mai veche denumirea oficială a liceului “Gheorghe Asachi” era de “liceu moldo-francez”, din 1990 încoace pe frontispiciul acestuia a stat scris “Liceul româno-francez Gheorghe Asachi”. ÃŽn 2006, guvernul comunist a hotărît că această “ilegalitate” trebuie să înceteze, iar pe frontispiciul liceului s-a inscripÅ£ionat denumirea oficială de “liceu moldo-francez”. Măsura luată de comuniÅŸti a provocat o demonstraÅ£ie de protest a vreo 300 de elevi. ÃŽn cursul demonstraÅ£iei inscripÅ£ia “moldo” de pe frontispiciul liceului a fost distrusă ÅŸi înlocuită cu o hîrtie pe care scrie “român”. Aceasta este fapta considerată “huliganism” de poliÅ£ia chiÅŸinăuană.
GuvernanÅ£ii comuniÅŸti de peste Prut or fi indignaÅ£i de gesturile liceenilor de la “Gheorghe Asachi” dar pe noi, tocmai asemenea “huliganisme” ne fac să privim cu optimism viitorul Basarabiei.
Sursa http://ro.altermedia.info .

Redacţia revistei noastre este solidară cu cei 4 elevi care în aceste momente suferă represiunea organelor comuniste. Sperăm că şi voi, fiecare în parte, veţi fi alături de ei.
Iată unul din sutele de alte mesaje de susţinere:
“Salutare fraÅ£ilor! Chiar nu ÅŸtiu cum altfel să mă adresez voua…nu-mi sîntetÅ£i veriÅŸori, nu-mi sînteÅ£i nici amici…îmi sînteÅ£i pur ÅŸi simplu…FRAÅ¢I! Nu pot să nu mă gîndesc că, dacă ar fi fost să studiez la liceul vostru, aÅŸ fi fost ÅŸi eu alături de voi acolo sus, pe copertina de deasupra intrării principale, apărîndu-mi convingerile, aparîndu-mi identitatea…aÅŸa, nu pot decît să fiu alături de voi cu sufletul deocamdată, dar ÅŸi cu fapta dacă va fi cazul. Să nu regretaÅ£i nici un moment gestul făcut, fiindcă, deÅŸi pe moment v-a adus atîtea neplăceri, în realitate aÅ£i cîştigat atunci ceva extrem de important…v-aÅ£i cîştigat DEMNITATEA!”


De politicieni mereu ignoraţi, de fraţii voştri niciodată uitaţi
Alex “Lecce” - Steaua (Vacarm)

Incep acest articol gandindu-ma la cei patru tineri basarabeni care au facut un gest prea putin bagat in seama de catre presa din Romania, dar, prin care s-au dovedit a fi mai romani decat multi dintre cei nascuti si crescuti in aceasta tara. Gestul celor patru elevi de la liceul Gheorghe Asachi din Chisinau, ne-a reamintit unora dintre noi ce inseamna patriotismul. Am participat la acel protest in fata ambasadei Republicii Moldova. Am fost acolo alaturi de prieteni, de cunoscuti si de foarte multi alti suporteri, ultrasi… Am constatat, inca o data, dupa acel protest pentru sprijinirea celor 5 ultrasi dinamovisti retinuti in Bulgaria, ca realitatea nu este chair atat de rea pe cat mi-o imaginam eu. Am constatat ca exista oameni pentru care valorile morale sunt mai presus decat rivalitatea de o viata. Sincer, ma bucur ca si eu fac parte dintre acesti oameni, ma bucur sa spun ca personal ii admir pe toti cei care au participat la aceasta actiune. Am fost bucuros sa constat ca majoritatea celor care au venit sa sustina cauza celor patru elevi romani condamnati pe nedrept de autoritatile comuniste de la Chisinau, erau suporteri… Suporteri ai Stelei, ai lui Dinamo, ai Rapidului, ai Petroluli, FC National,Oltul Slatina… si poate mai erau si altii, dar nu i-am retinut eu. Am fost si oarecum dezamagit pentru ca ma asteptam sa participe mai multa lume, mai multi oameni carora sa le pese ca patru tineri au de suferit doar pentru ca sunt romani si s-au nascut intr-o zona greu incercata care apartine de drept acestei tari. Eram convins ca o sa vad mai multi studenti sau cetateni basarabeni. Sunt insa mandru ca acei considerati de presa “huligani”, acele “elemente negative” care creaza mereu probleme fortelor de ordine, acei frustrati ai societatii care suntem noi, suporterii radicali; noi am putut sa strigam toti intr-un singur glas: LIBERTATE ROMANILOR. Nu este usor sa treci peste rivaliatate, insa am reusit sa ne respectam atunci cand a trebuit sa dam dovada de patriotism, sa nu uitam ca inainte de toate suntem ROMANI. Noi am format majoritatea in acea masa de oameni. Noi am tinut tricolorul alaturi de mesajele de sustinere pentru patru romani care au dat dovada de curaj si nu si-au negat identitatea nationala. Este frumos ce s-a intamplat si m-a facut sa uit pentru o zi de toate mizeriile unei societati bolnave si ignorante.
Am plecat cu un sentiment placut din fata ambasadei si m-am dus acasa, gandindu-ma tot drumul la o singura intrebare care imi venea in minte: Cu ce echipa or tine Vitalie, Andrei, Tudor sau Sergiu? Raspunsul mi l-am dat singur pana la urma… probabil cu…ROMANIA.
Felicitari celor de la Honor et Patria, care s-au ocupat cu organizarea acestui miting. Aceste evenimente imi dau sperata ca pe viitor vom putea sta cu totii intr-o singura peluza si vom incuraja echipa noastra nationala. In cazul in care ne respectam pe noi insine si sustinem ca avem o mentalitate deosebita de a altora, ar fi cazul, ca atunci cand vine vorba de incurajarea echipei nationale a Romaniei, sa uitam de rivalitate si de orgoliile prostesti si sa fim cu totii uniti. Eu am incredere mai ales pentru ca am vazut ca se poate. Nu cred ca are importanta daca tonul este dat de un dinamovist, stelist sau timisorean… important este ca atunci cand trebuie sa ne punem valorile morale si identitatea nationala in prim plan, sa nu ne facem de ras, sa nu mai dam motive altora sa ne considere “gunoaie ale societatii” sau “elemente negative si perturbante”. Depinde numai de noi!
Va respect pe toti cei care ati fost prezenti in fata ambasadei Rep. Moldova sau care participati la astfel de actiuni si nu ramaneti ignoranti fata de cei care iubesc si apara numele de ROMANIA… indiferent care este echipa de club pe care o sustineti.

Redacţia: Îţi mulţumim de articolul trimis, am mai primit de asemenea un alt articol pe tema asta pe care îl găsiţi mai jos şi cateva poze.

Andrei: Ce este Basarabia? Ce se intampla acolo? Ce stim despre acea parte de Romanie care a fost lasata prada ciumei rusesti? Sunt niste intrebari la care marea majoritate a romanilor din tara nu stie sa raspunda. Ignorati complet de toate guvernarile postdecembriste romanii de peste Prut au ajuns sa se lupte cu ai lor conducatori, pusi de Moscova in mai toate functiile importante in stat, pentru a-si apara identitatea lor romaneasca ; iar lupta este complet disproportionata. Astfel, asemeni fratilor lor din dreapta Prutului, romanii de acolo au fost cuprinsi de o stare de apatie generala care ii face indiferenti la ce se intampla in jur.
In acest context pare incredibila actiunea a 4 baieti, elevi ai liceului romano-francez “Gh. Asachi “care, intorsi din vacanta de primavara, descopera ca autoritatile au decis transformarea denumirii liceului in moldo-francez. Vazand cum autoritatile isi bat joc de limba stramoseasca transformata de comunisti din romana in moldoveneasca Andrei, Sergiu, Vitalie si Tudor se urca pe cladirea liceului si inlatura inscriptia “moldo” de pe frontispiciu, inlocuind-o cu “romano”. Ca urmare a acestui gest curajos cei 4 sunt anchetati penal de catre autoritati pentru “huliganism in stare agravanta” riscand amenda penala sau chiar puscarie.
Ca un gest firesc, mai multe asociatii din Bucuresti, impreuna cu grupuri de studenti din tara-mama, organizeaza o manifestatie de solidaritate cu cei 4, vrand sa arate romanilor de peste Prut ca nu au ramas singuri si ca , inca, exista oameni care sunt alaturi de ei. La mittingul din fata ambasadei Republicii Moldova s-au adunat peste 300 de oameni care, timp de 2 ore, prin mesaje scrise si cantece, au aratat ca sunt alaturi de romanii asupriti si ca sunt impotriva comunistilor pro-europeeni ( ce antagonism ! ) care nu s-au dezvatat de vechile practici NKVD-iste. Manifestatia a fost, probabil, una dintre cele mai reusite organizate in ultimii ani in Bucuresti, fiind prezenti de la membri ai gruparilor ultra din mai multe peluze din tara, pana la artisti, revolutionari si membri ai diferitelor organizatii civice din Bucuresti.
Prin acest gen de actiuni speram sa trezim din nou in oameni spiritul national pe care lumea moderna ne indeamna tot mai mult sa il uitam, dar pe care memoria stramosilor nostri ne obliga sa il pastram viu in adancul inimii.

Istoric Vacarm

Postat de admin pe 30/09/2006 in categoria Opinii. 1 comentariu

Istoric VACARM

Grupul VACARM s-a infiintat la data de 23 septembrie 2002, steagul de gard aparand prima data in peluza Nord la data de 30 septembrie 2002. Grupul este format din mai multi tineri din toate zonele Bucurestiului, uniti prin atasamentul nemarginit fata de Steaua Bucuresti si fata de culorile acestui club, eternele si fascinantele rosu si albastru.
Numele grupului “VACARM� este unul original, in stricta legatura cu obiectivul nostru pe stadion – acela de a ne incuraja frenetic si neintrerupt

Continuare ‘Istoric Vacarm’

Peluza Nord Dinamo

Postat de admin pe 28/09/2006 in categoria Opinii. 0 comentarii

scris de Livorno, Bucuresti, 21 decembrie 2005

Acest scurt istoric al Peluzei Nord dinamoviste nu
pretinde sa detina adevarul absolut si nici nu se
doreste a fi o monografie completa si complexa a
miscarii ultra’ alb-rosii. De asemenea, am incercat
aici sa nu dau curs unei apologii ieftine, dar nici
unei false modestii de cafenea.

Radacinile miscarii ultra’ dinamoviste pot fi gasite
in 1995, cand la partea de peluza dinspre tabela de
marcaj se situau grupuri precum Dracula Boys, Rams
Pantelimon sau Irriducibili Dristor. Continuare ‘Peluza Nord Dinamo’

Peluza Nord Steaua

Postat de admin pe 28/09/2006 in categoria Opinii. 2 comentarii

Scurt istoric

Acum 10 ani steliştii (consideram noi) au pus bazele fenomenului ultras organizat în România.
Totul a început în toamna anului 1995, când un grup de băieti s-a gândit că peluza Stelista trebuie schimbat ceva pentru a se ajunge la nivelul celor mai puternice “tifoserii”. De aici a apărut ideea formării unei grupări ultras din care să facă parte numai cei care simt într-adevar ceva pentru Steaua, cei care sunt dispusi să facă totul pentru echipă, pentru existenÅ£a unei adevărate grupări ultras cum în România nu exista

Continuare ‘Peluza Nord Steaua’

Interviu cu un ultras de la Olimpiakos

Postat de admin pe 28/09/2006 in categoria Străini. 1 comentariu

Interviu cu un ultras al lui Olympiakos

1) Salutari Greciei! In primul rand , trebuie sa spun ca sunt mandru ca pot lua un interviu unui membru al unuia dintre cele mai puternice grupuri din Europa. “Ultras Gate 7″ tine de multe ori capatul de afis , prin actiunile sale. Spune-ne te rog cum a luat nastere acest grup si ce presupune el.
Salut! Multumesc pentru cuvintele frumoase. Gate 7 (Thira 7) , si-a inceput oficial existenta in anul 1982. Inainte de asta ,

Continuare ‘Interviu cu un ultras de la Olimpiakos’

MiÅŸcarea ultra’ din Italia ÅŸi influenÅ£ele societăţii asupra ei

Postat de admin pe 27/09/2006 in categoria Străini. 1 comentariu

Termenul italian ultra este adesea tradus prin termenul englezesc”hooligan” si aceasta o greseala pe care multi jurnalisti italieni, impreuna cu multi observatori straini, o fac.

Daca verificam semnificatia celor 2 termeni vom vedea repede ca nu corespund. Termenul”hooligan” vine de la numele unei bande, care a fost activa la sfarsitul anilor 1800 in Anglia, faimoasa pentru agresivitatea sa. Acest cuvant ii defineste pe suporterii cu acelasi nume ca fiind niste duri, in timp ce termenul “ultra” este mai cuprinzator decat primul; el vine direct din lumea politicii (sustinatorii regalitatii in Franta, grupurile de dupa’68 cu orientare de stanga) si denota extremism politic.

Huliganismul din fotbalul englezesc a contribuit la formarea grupurilor de tineri care isi exprimau sustinerea intr-un mod nou si cu mult mai agresiv decat in contextul european. In diferitele situatii nationale, acest fenomen a interactionat cu unele elemente culturale,sociale si politice. Aceste elemente au determinat forma diferita de dezvoltare pentru ultrasi in comparatie cu modelul englez.
In Italia fenomenul ultra’ a aratat un grad de autonomie atata de mare fata de originalul “hooligan” englez incat, de-a lungul anilor 1980, a devenit, la randul sau, exemple pentru alte tari europene(in particular pentru tarile din jurul Marii Mediterane ca Spania sau Grecia, pentru tarile din fosta Iugoslavie, Franta si pentru cateva state baltice).
In Italia nasterea ultrasilor s-a desfasurat intr-un context politic foarte disputat. Italia arata o trasatura speciala care a atins apogeul intre al doilea razboi mondial si sfarsitul anilor 1970.Politica implica toate categoriile sociale; evenimentele sportive si culturale erau vazute ca un prilej de a-ti exprima adeziunea fata de viziunea conservatoare a lumii(care in anumite cazuri particulare poate fi considerata pro-fascista) si o viziune avand legatura cu stanga comunista.

Aceasta opozitie era evidenta de asemenea si in fotbal, in asemenea grad incat este posibil sa subliniem diferente la echipe in functie de baza sociala a suporterilor si de aria geografica unde diferitele idei politice erau mai mult sau mai putin puternice. In Milano , Milan reprezenta echipe clasei muncitoare (in special lucratorii de la cai ferate), deci era considerata de stanga, pe cand Inter era echipa clasei mijlocii din Milano si era considerata a fi mai apropiata de ideile conservatoare. De asemenea tendinta politica a unei regiuni influenta automatic majoritatea echipele importante, astfel incat in Emilia comunista echipa Bologna avea, inevitabil, suporteri cu idei de stanga, in timp ce Verona era simbolul conservatoarei regiuni Veneto.

Aceasta regula s-a aplicat chiar si primelor grupuri de suporteri, la inceputul anilor’60, organizate de anumite persoane care se ocupau de vanzarea de bilete si organizarea deplasarilor. Asa ca mai multe grupuri de suporteri ale lui Inter, organizate de Servello, reprezentantul Miscarii Sociale Italiene si respunzator de managementul echipei, erau mai apropiate de ideile conservatoare, pana in situatia in care grupul Boys a aparut din separarea unui grup de tineri suporteri care apartineau Miscarii Sociale Italiene. Niste suporteri ai lui Torino nu si-au ascuns simpatiile lor de stanga, ei afisand cateodata bannere cu sloganuri politice si adesea incepand certuri cand dadeau peste intruniri fasciste. In 1964 clubul”Fedelissimi”, sustinator al lui Torino, a atacat un miting fascist in 1964.

Intr-un context foarte politicizat, avantul tinerilor rebeli in anii’60 avand ca consecinta logica nasterea grupurilor ultra’ nu este numai o expresie a unui comportament social si cultural, ci are si o influenta puternica a situatiei politice.

In Anglia, subculturile stradale, conectate cu muzica rock, au contribuit la nasterea si dezvoltarea unui sistem de reguli care este baza huliganilor organizati(legatura stransa cu teritoriul, reguli de acces stricte, aparare impotriva intrusilor, comportament agresiv si asa mai departe). Aceste reguli s-au intins si in alte tari europene prin diferite canale. In Italia, unele din aceste stiluri ale tinerilor au castigat putere si importanta chiar in timpul anilor protestelor studentesti(1968-1969) si a revoltelor muncitorilor din marile uzine si au fost puternic influentate de ele. In Italia miscarea de protest nu a fost legata numai de studenti, ea includea si multi tineri muncitori. Multi tineri se intalneau in grupuri, cateodata si in mici partide, organizate pe ideile leniniste. Aceste grupuri ocupau strazile si pietele din Italia, infruntand opozitie din partea politiei si a grupurilor organizate de dreapta. Aceste grupuri(cele de stanga) controlau exact locurile de intalnire unde subcultura stradala era in floare. Asadar noile stiluri stradale si motivele politice au inceput sa se implementeze in aceste grupuri. De asemenea ,in interiorul acestor grupuri, noile subculturi importate din Anglia s-au combinat cu rebeliunea tipica varstei . Acesta a fost si cazul pentru grupurile”ultra”. Primul din aceste grupuri s-a numit “La Fossa dei Leoni” si s-a format in 1968 in Milan. Dupa aceea , Boys Inter , impreuna cu alte grupuri care si-au luat numele direct din limbajul politic (incepand cu “ultras” in 1969 la Sampdoria si continuand cu Fedayn, Vigilantes etc…).

Toate aceste grupuri erau in mod clar fascinate de modelul hooliganului englez, iar cand suporterii englezi si cei italieni se intalneau pentru un meci, aveau ocazia sa faca comparatii: primii ultrasi italieni au inceput sa se identifice cu un anumit tip de imbracaminte si cu o anumita sectiune a stadionului care automat devenea interzisa pentru ceilalti spectatori. Isi sustineau echipa cu cantece fara sfarsit pe parcursul intregii partide si se comportau violent cu suporterii rivali. Totusi, ultrasii italieni mai admirau si alt model social, cel al micilor grupurilor politice extremiste care ocupau strazile si pietele, care reprezentau un model foarte vizibil de aderenta, ardoare si duritate.

Este clar ca grupurile ultra au avut tendinta sa adopte stilul acestor grupuri politice, formandu-si propria organizatie si caracteristica structurala. Influenta poate fi vazuta in aderenta spontana a unor ultrasi la grupuri de extrema stanga, chiar daca extremistii n-au dus niciodata campanii sistematice de recrutare in stadioane. Cazul grupurilor ultra’ formate de grupuri de extrema dreapta e diferit. Acesta a fost cazul la Verona, Lazio si Inter. In aceste cazuri se pare ca Miscarea Sociala Italiana, interzisa in strazi si piete, a incercat sa preia avantajul rebeliunii anti-sociale a tinerilor suporteri din fotbal, care se adunau in peluzele stadioanelor,pentru a le influenta comportamentul. Astfel in Milano, membrii cheie in Miscarea Sociala Italiana erau fondatorii Boys Inter si in Roma era un numar foarte ridicat de extremisti de dreapta in randul ultrasilor laziali.
Era o combinatie intre o cultura a fotbalului si grupurile politice care a dat stilul special al miscarii ultra’. Aceasta miscare nu era exclusiv bazata pe comunitatea clasei muncitoare(cum erau huliganii englezi), ci reprezenta mai multe clase sociale. Miscarea ultra’ era compusa si din oameni care au experimentat violenta in masa in domeniul politicii(nu numai clasa muncitorilor ci si clasa de mijloc, nu numai partizani de dreapta, ci si de stanga)dar si de oameni care au experimentat violenta in implinirea nevoilor de zi cu zi(gastile locale).
Hiadeti acum sa examina mai in detaliu anumite caracteristici care au diferentiat grupurile italiene de cele europene in aceasta perioada. Vom vedea ca amestecul dintre sustinerea fotbalistica si activitatea politica a fost absorbit de grupurile ultra’, si acest amestec a imfluentat modul lor de a se comporta si structura lor organizatorica.

Desi grupurile ultra’ erau atrase de violenta(ca si verii lor englezi) si erau prieteni sau rivali a altor echipe urmand traditionalele prietenii sau rivalitati dintre diferitele echipe, tendinta politica a influentat aceste prietenii sau rivalitati. De exemplu, suporterii de stanga ai Bolognei au devenit ostil fata de cei de dreapta a Veronei si au devenit prieteni cu cei ai lui Milano, care le impartaseau ideile de stanga. In plus, ultrasii au adoptat direct aceleasi haine ca grupurile politice stradale: geci de camuflaj de lupta care purtau emblemele echipelor, blugi, sepci si altele, care l-au facut pe ultras sa para ca un luptator de gherila urban. In plus, in stadioanele italienesti, suporterii au inceput sa bata tobe din aluminiu similare cu farfuriile imprumutate de la demonstratii, folosindu-le pentru a insoti cantecele. Sloganurile pe care suporterii le cantau fara incetare la meciurile de fotbal erau de asemenea imprumutate din politica. Bannere si steaguri imense ,tipice pentru demonstratiile si marsurile politice, au inceput sa apara si in stadioane.

Grupurile ultra’ erau de asemenea mult mai deschise spre lumea exterioara decat grupurile de huligani; din cauza tendintei contraculturale, grupurile ultra’ acceptau un numar remarcabil de femei(absente in grupurile europene) si implicau direct activitatea membrilor, ca in recrutarea politica, intentionata pentru a creste numarul membrilor(pe langa activitatile de autofinantare). Toate aceste caracteristici subliniaza o diferenta organizatorica substantiala intre aceste grupuri din Italia in comparatie cu modelul englezesc. In timp ce englezii sau alti suporteri europeni in principal preferau o sustinere spontana, neplanuita si neorganizata dinainte(cum ar fi cantecele, spectacolele facute prin ridicarea fularelor si toate lucrurile care se puteau face in ziua meciurilor), suporterii italieni au simtit ca activitatile colaterale imprumutate din politica si facute cu scopul de a extinde si de a mari sustinerea din peluza erau o reala prioritate. Aceste activitati au creat o organizare care mergea cu mult mai departe de meciul de duminica si care implica sedinte in mijlocul saptamanii unde suporterii lucrau la crearea si punerea in practica a fluturarii steagurilor, menite pentru a atrage pe toti ceilalti suporteri din peluza si productiei diferitelor materiale pentru a autofinanta grupurile.

Ca sa avem o imagine de ansamblu, cateva alte caracteristici trebuie subliniate. Ultrasii erau asemanatori primilor huligani englezi prin faptul ca aveau sentimente profunde pentru echipa lor si prin faptul ca erau puternic legati de cultura populara de sustinere a echipei. De aceea,ultrasii ocupau sectoarele unde biletele costau mai putin, priveau meciul fara a sta niciodata jos, preluand constant inspiratie din traditie.
Dupa prima etapa a dezvoltarii ultrasilor de la inceputul anilor ‘70, dezvoltarea grupurilor a fost constanta si a mers mana in mana cu ciocnirile violente dintre suporterii rivali. Prima alarma fata de aceste incidente a fost trasa pe 21 decembrie 10975 cand federatia italiana a stabilit a “zi a pacii” ca o incercare de a opri confruntarile.

In perioada 1977-1983 , in restul tarilor europene era vizibila o crestere a violentei datorita cresterii stilului militar in randul grupurilor de huligani. Diferiti factori au contribuit la aceasta crestere , printre ele fiind cresterea nevoi de a planifica batai din cauza masurilor de securitate sporite si a unui control mai aspru al politiei, si cresterea subculturilor apartinand tinerilor de la sfarsitul anilor’70. Stilul skinhead a devenit predominant pentru stadioanele din nordul Europei si datorita cresterii tendintei catre xenofobie si rasism , acest stil a facut ca cele mai violente grupuri de huligani sa se situeze pe pozitii mult mai apropiate de extrema dreapta. Asta intr-o vreme in care gruparile politice de dreapta cautau sa influenteze si manipuleze grupurile de huligani din Germania si Anglia. In Italia dinamica era,in parte, diferita fata de ceea ce se intampla in restul stadioanelor din Europa. Grupurile controlate de dreapta si-au intarit pozitia in timp ce scena sociala si gandirea radicala era controlata complet de catre stanga. Chiar si avantul stilului skinhead nu a pornit pentru cativa ani si a fost restrans la anumite zone. Totusi, si in Italia, violenta a crescut, dar din cauza altor motive si anume din cauza declinului partidelor politice de la sfarsitul anilor’70, care a starnit mania oamenilor si a dus la o violenta explozie in 1977, culminand cu lupte amare intre politie, grupuri de dreapta si chiar in cadrul grupurilor politice de stanga. Ceea ce se intampla in piete in cadrul demonstratiilor, influenta comportamentul suporterilor, astfel incat pe stadioane a crescut afluenta de arme ilegale, cutite, bari de metal si rachete. Numele noilor grupuri erau inca influentate de situatia politica a acelor ani:multe grupuri se numeau”brigazi”, ca o referire la grupurile teroriste active si multe simboluri au aparut pe stadioane apartinand terorismului de stanga ( de exemplu steaua cu 5 colturi a REd Brigates) sau celui de dreapta(crucea celtica care era simbolul Ordine Nuovo). Cresterea violentei pe stadioane a fost subliniata de moartea unui suporter lazial in 1979 inainte de inceperea unui derby roman. In chiar aceeasi zi, incidente grave s-au petrecut si in Ascoli, Milan si Brescia. In aceasta perioada, grupurile ultra’ mari capatasera control chiar asupra intregii peluze.Desi comportamentul belicos era mai puternic si nivelul incidentelor crestea, matrita comportamentala care activa violenta urma regula violentei ca un intrument, regula imprumutata din politica. Inainte de a castiga locul in elita unui grup, membrii lipsiti de experienta trebuiau sa traca o serie de teste si trebuia sa demonstreze ca se poate pune baza pe ei, nu numai din punct de vedere al batailor, ci si din punct de vedere al organizarii si al comportamentului general. Folosirea violentei avea loc numai la meciurile in care suporterii sunt dusmani istorici; astfel violenta era intr-un fel restransa. In aceste vremuri in care grupurile ultra’ au cunoscut o expansiune fara precedent din punct de vedere organizatoric si al numarului de membrii, au aparut si anumiti sefi care aveau sarcini specifice, cum ar fi organizarea deplasarilor, relatia cu clubul etc.

Intre 1983-1989 miscarea ultra’ a atins chiar si stadioanele provinciale si echipele din diviziile inferioare, implicand tineri care proveneau din toate clasele sociale. Nu trebuia sa ai o conditie sociala proasta pentru a fi ultras: chiar din contra, in aceste grupuri erau oameni cu slujbe bune si adesea avand ca nivel de educatie universitatea. Adesea, erau chiar in orasele mici bogate provinciale unde cele mai dure si mai radicale grupuri puteau fi gasite, ca de exemplu Ascoli, Cesena, Verona sau Udine. In aceste orase, interactiunea dintre cultura ultra’ si rivalitatile traditionale dintre orase si regiuni a facut ca fenomenul sa infloreasca in cel mai original mod. In aceasta perioada, lumea ultra’ era dominata de mandria locala.
In anii ‘80, odata cu declinul miscarilor politice, situatia se schimba. Apar noi grupuri, de tineri, aflati in contradictie cu ultrasii oficiali, care pana la urma isi gasesc locul in spatele steagului lor de gard. Denumirile lor, variate, difera ca sursa de inspiratie fata de cele din anii’70. In acesti ani, noile grupuri isi aleg nume ca”Wild Kaos”,”Sconvolts”(in traducere oamenii suparati), “Verona Alcohol”. Aceste grupuri erau interesate in sanse de a lupta si apartineau culturii de exces si freak. Modelul lor nu era lupatatorul de gherila urban ci Alex, tanarul super-dur din filmul”Clockwork Orange”(Portocala mecanica), a carui imagine a inceput sa apara in diferite peluze, inlocuind portretul lui Che Guevara. Noile grupuri erau rezultatul unei perioade in care societatea civila era dominata de curentul hedonist, exhibitionist, nepasare fata de politica si angajare sociala. Toate aceste grupuri au fost formate intre 1983-1985 si s-au dovedit mai inventive in a scapa de controlul politiei, care in trecut le facuse probleme prin aceste controale predecesorilor lor. Noilor generatii de ultrasi nu le pasa de aliantele existente, rupandu-le si creind crize din cauza comportamentului lor necontrolat.
Putem sesiza ca , diversele miscari ideologice au influentat membrii societatii, influentand, implicit, si comportamentul suporterilor de fotbal


-articol tradus de pe un site mai vechi, View from the terrace- multumim pt. text webmasterului de acolo, David Low-

Ultras vs hooligan

Postat de admin pe 26/09/2006 in categoria Articole. 4 comentarii

Articol scris de Dave-2003

Diferenta dintre ultrasi si huligani imi era destul de neclara in vremea cand am inceput sa frecventez peluza. Sunt sigur ca in vremea aceea (’95-’96) putini erau cei care vedeau clar aceasta diferenta. Lipsei de informatie i se adauga si o anumita “identitate indoielnica” a suporterilor romani. Desi majoritatea(daca nu chiar toti) ne consideram ultrasi, unele dintre realizarile cele mai de seama tineau de incidente cu adversarii,furtul fularelor sau steagurilor. Si in cantece se intalnea denumirea de”huligan” si de fapt presupun ca pt. perioada de inceput huligan a fost folosit ca un sinonim,sau poate un superlativ, al lui ULTRAS. Apariatia in 1998 a gruparii OFFICIAL HOOLIGANS in peluza rapidista nu a fost nici ea in masura sa clarifice lucrurile pentru ca OH nu a fost niciodata altceva decat o grupare ULTRAS. In ultima vreme,diferenta a inceput sa se faca simtita mai puternic:pe de o parte datorita mai bunei difuzari a informatiei (prin Net, reviste etc.) iar pe de alta parte datorita politiei si presei care au incercat in ultimii ani sa asimileze pe ultrasi huliganilor si sa-i trateze ca atare.

La nivel european,”filonul” huliganic e de provenienta britanica, dar la o adica si radacinile miscarii ULTRAS tot pe acolo trebuie cautate pentru ca primii ultrasi italieni erau mari admiratori ai suporterilor englezi.

Pana la sfarsitul secolului ‘80 englezii au ramas “maestrii necontestati ai genului”, luptele de strada si invaziile terenurilor ramanand o specialitate britanica. Totusi legile dure adoptate in Anglia dupa tragedia de la Haysel precum si reorganizarea stadionelor au dus daca nu la disparitia fenomenului huliganic, cel putin la neutralizarea lui in Anglia. In aceste conditii cele mai importante performante ale huliganilor englezi au fost legate mai ales de meciurile nationalei (Euro 2000, POlonia-Anglia, meciurile cu Germania…).
In Germania, huliganii au precedat cu ani buni aparitia primilor ultrasi (mijlocul anilor ‘90). Rivalitatea cea mai puternica a fost de-a lungul anilor cea cu Anglia, insa huliganii germani nu s-au dat inapoi nici din fata altor conflicte(Olanda…).Si aici legile represive si-au spus cuvantul, miscarea huliganica fiind mult ingradita. In fapt, la nivelul BUndesligii huliganismul lipseste cu desavarsire, incidente avand loc cu precadere in ligile inferioare.
O alta tara in care huliganismul a inflorit e Grecia: aici chiar de la inceputul anilor’80 au avut loc puernice ciocniri intre suporteri ai echipelor rivale. Aceste lupte intre fanatici sunt o caracteristica a scenei grecesti, caracteristica care s-a pastrat pana azi.

Intre timp miscarea ultras gaseste teren propice pt.dezvoltare in Franta, Spania, Iugoslavia (bineinteles nu mai e cazul sa mentionam Italia).
Prabusirea comunismului pune pt.prima oara in contact pe suporterii din rasarit cu cele 2 modele ale suporterilor occidentali. In tari ca Polonia, Cehia, Rusia, Belarus este adoptat (in etape diferite) modelul “hooligan”, in timp ce in Romania si in Ungaria prinde mai ine moda de inspiratie italiana;ULTRAS. Iugoslavia constituie un caz aparte, ea fiind caracterizata de multa vreme de un stil propriu.
Dar sa le luam pe rand…

Tarile fost sovietice si suporterii de aici sunt destul de putin cunoscuti la nivel european, insa majoritatea echipelor mari au huligani care se lupta, de cele mai multe ori in afara stadioanelor.
In Cehia, dupa disparitia Cehoslovaciei, este adoptat un stil care conbina elemente hooliganice si ultras, cu preponderenta celor dintai… Principalii huligani erau cei ai Slaviei, Sparta, Bohemians, Banik. Dupa mijlocul anilor ‘90 politia ia masuri drastice impotriva huliganilor, ceea ce duce nu numai la disparitia acestora dar si la un recul important al miscarii ultras.
Polonia reprezinta un caz aparte:aici de la inceput modelul adoptat a fost cel”hooligan”. In timp insa huliganii polonezi au inceput sa aiba din ce in ce mai mult si indeletniciri de ultrasi. Momentan Polonia are cea mai importanta scena huliganica:grupari pana in liga a 4-a.
Ungaria a adoptat modelul ultras, un mare accent fiind pus pe coreografii. Exista totusi si o serie de grupari de huligani(ca cei ai lui Ferencvaros-care au un sector diferit fata de al ultrasilor).

Revenind la idee de la care am plecat:diferenta dintre ultrasi si huligani. Aceasta e evidenta: in timp ce primii doresc sa se impuna in fata adversarilor in primul rand prin coreografii. torciate, fumogenate si per total sustinere, cei din urma considera ca singurul mod prin care iti poti demonstra superioritatea fata de adversarul tau este sa fii mai puternic decat el.
Aceasta diferenta principala e dublata si de altele legate de felul de a se imbraca(uneori huliganii renunta la orice fel de insemne ale propriului club-”casuals”), de steagurile pe care le folosesc(de obicei huliganii folosesc steaguri de mici dimensiuni cu numele echipei-mai rar cu numele unei grupari) etc.
Totusi, in ciuda acestor diferente destul de importante exista tari la nivel european unde bariera dintre ultrasi si huligani practic nu exista:huliganii sunt cei care realizeaza coreografiile, torciatele etc, au steaguri lungi. Totusi asta nu-i impiedica sa se lupte cu adversarii sau cu politia (Polonia).
In ex-Iugoslavia ultrasii nu-si considera victoria intreaga fara o confruntare huliganica, astfel ca nu exista un Partizan-Steaua Rosie sau Dinamo-Hajduk care sa nu fie insotit de lupte de strada sau invazii ale terenului.

Grecia se inscie si ea pe lista tarilor in care diferenta dintre ultrasi si huligani tinde sa dispara.

Ca o concluzie: indiferent de obtiunea pt.un model sau altul(sau de ce nu pt.ambele), aceasta trebuie urmarita cu fidelitate si coerenta, fara renuntare la principii

Fanaticii lui Olimpiakos

Postat de admin pe 25/09/2006 in categoria Străini. 2 comentarii

In Grecia, poate mai mult ca oriunde altundeva, granita ce-i separa pe ultrasi de huligani tinde sa lipseasca aproape cu desavarsire.
Pentru inceput ne-am oprit asupra suporterilor clubului cel mai galonat din fotbalul elen: Olimpiakos. Principalele grupuri sunt: Misfits, Porto Leone, Gate 7 si Red White Army. Bineinteles ca in afara de acestea 4 exista si multe grupuri de dimensiuni mai mici. Continuare ‘Fanaticii lui Olimpiakos’

Interviu cu 2 oaspeţi din Germania

Postat de admin pe 25/09/2006 in categoria Interviuri. 2 comentarii

Anul trecut, cativa ultrasi germani au venit in Romania pentru a asista la cateva meciuri aici. Am avut ocazia sa vorbim si sa schimbam idei cu ei. In acest interval, ei au mai vizitat de cateva ori tara noastra. Cum am pastrat legatura, ne-am gandit ca ar fi util sa le luam un interviu pentru a afla mai multe despre impresia pe care si-au facut-o.

La intrebarile urmatoare vor raspunde 2 prieteni: Ober-L, care a fost de mai multe ori aici(3) si care va raspunde la intrebarile generale si Mirko, care ne-a raspuns la intrebarile despre ultrasi si care face referire la meciurile pe care le-a vazut in principal cu ocazia weekendului 14-15 septembrie 2002 (weekendul in care au fost actiunile de protest impotriva politiei).

Continuare ‘Interviu cu 2 oaspeÅ£i din Germania’

Anunt - desconspirarea Jandarmeriei

Postat de admin pe 23/09/2006 in categoria Jandarmerie si Åžtiri. 0 comentarii

Colectivul redacţiei revistei “Suporter�, compus din sustinatori ai mai multor echipe de fotbal, va aduce la cunostiinta faptul ca luni, 25.09.2006 la ora 11.00, va depune la Colegiul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii o cerere prin care solicita informarea opiniei publice asupra relatiei pe care conducatorii Jandarmeriei Romane au avut-o cu fostul Departament al Securitatii Statului.

Dorim sa precizam ca suntem profund ingrijorati de ultimele evenimente care au avut loc pe stadioanele Romaniei si care au avut ca punct comun cadrele Jandarmeriei Romane. Prin faptele comise jandarmii incalca flagrant legile tarii precum si drepturile omului, iar actiunile lor nu fac decat sa incite spiritele in momente cand acest lucru nu este de dorit. Observand similitudinea dintre modul de a actiona al actualei jandarmerii si al fostei securitati nu putem sa nu ne punem anumite semne de intrebare legate de trecutul celor care conduc aceasta institutie. Continuare ‘Anunt - desconspirarea Jandarmeriei’

Unde lucrau pe vremea comunismului ÅŸefii jandarmeriei?

Postat de admin pe 23/09/2006 in categoria Jandarmerie. 1 comentariu

Jandarmeria ca instituţie nu exista pe vremea comunismului.
Åžefii de azi ai jandarmilor au publicat pe siteul instituÅ£iei CV-urile. Acolo descoperim că dânÅŸii lucrau pe vremea comunismului la… JANDARMERIE. Dar VAI!!! Cum puteau sa lucreze la o instituÅ£ie care nu exista???

Accesaţi:
http://www.jandarmeriaromana.ro/resurse/documente/CV_Antonescu.pdf
http://www.jandarmeriaromana.ro/resurse/documente/CV_Silion.pdf

Atunci daca Jandarmeria nu exista, unde lucrau domnii generali? Ghici ghicitoarea mea

Ce făcea Jandarmeria în 1990?

Postat de admin pe 22/09/2006 in categoria Jandarmerie si Opinii. 0 comentarii

În timpul comunismului, jandarmeria ca instituţie nu a existat, fiind reînfiinţată în 1990.

-citate din istoricul Marius Oprea-

Ce facea Jandarmeria în 90?
Infiintata la inceputul anului 1990, Jandarmeria a preluat cei aproape 25.000 militari si ofiteri ai fostelor Trupe de Securitate, care inainte de 1989 aveau sarcina sa anihileze miscarile de strada. Astazi, Jandarmeria pazeste sediile publice cu ocazia mitingurilor de protest.

Ce făceau securiştii în 90?
A doua categorie a afacerilor in care s-au implicat structurile fostei Securitati dupa reorganizarea ei in 1990 au fost cele dezvoltate prin actiuni individuale, plasate sub protectie institutionala sau politica. La palierul cel mai de jos al unor asemenea afaceri se afla numeroasele agentii private de protectie si paza. Aici functioneaza o parte din cei 306 ofiteri ai fostei Directii a V-a de Securitate si garda si din cei 447 ofiteri ai Unitatii speciale F, destinata filajului. Nu toti, ci doar aceia care nu si-au gasit loc in unitatile cu acelasi specific ale Servicului de Protectie si Paza, Serviciului Roman de Informatii, Unitatii de informatii a Ministerului de Interne sau Jandarmeriei. Ceea ce este relevant in sensul protectiei de care se bucura la rindul lor aceste societati private este ca foarte putine dintre ele au functionat cu avizele necesare din partea Politiei.

Mineri în uniforme

Postat de admin pe 22/09/2006 in categoria Abuzuri si Jandarmerie. 0 comentarii

Stadionul Stefan cel Mare a gazduit miercuri seara derby-ul campionatului de fotbal Dinamo-Steaua. Aceeasi arena a fost insa scena unui adevarat razboi intre suporterii stelisti si jandarmi. Un conflict violent si insangerat care a fost castigat detasat de catre fortele de ordine. Bilantul este unul nemaiintalnit in Romania. In afara sutelor de scaune rupte in peluza in care au stat fanii stelisti, zeci de persoane au ajuns la spital. Unele cu rani usoare, altele impuscate. Toti au fost insa victima unor jandarmi care, desi au datoria de a preveni si preintampina actele de violenta, miercuri seara, au lasat ei insisi impresia unor huligani. ZIUA nu scuza deloc comportamentul suporterilor dinamovisti si stelisti care si-au dat in petec. Prezenti in numar de peste 1200 pe stadionul Dinamo, sustinatorii Stelei au avut un comportament ce lasa de dorit, dar care este intalnit pe toate arenele de fotbal din tara noastra si nu numai. Violentele verbale si chiar fizice au putut fi intalnite si de aceasta data. In mod cert, aceste lucruri trebuie sa inceteze. La fel cum trebuie interzisa prezenta pe stadioane a suporterilor agresivi.

De macelul care a avut loc cu ocazia meciului Dinamo - Steaua, nu suporterii sunt insa vinovatii principali. Responsabili pentru zecile de victime sunt jandarmii.  Fortele de ordine prezente pe stadionul Stefan cel Mare care, miercuri seara, ne-au adus aminte de minerii anilor ‘90. Zeci de oameni au cazut victime acestor jandarmi care au raspuns la violenta cu o si mai mare violenta. “Pulanele”, gazele lacrimogene si chiar gloantele de cauciuc au fost arsenalul folosit de “minerii in uniforma” impotriva fanilor stelisti. Niste jandarmi care, poate, de multe ori ei sunt cei care provoaca si care enerveaza prin rigurozitatea absurda de care dau dovada. Care poate ar trebui sa nu mai fie prezenti pe stadioane. Si inlocuiti cu forte de ordine cu adevarat profesioniste. Cum ar fi Brigada Speciala de Interventie a Jandarmeriei “Vlad Tepes”. Sau, de ce nu?, trupele DIAS. Totodata, se poate urma si modelul occidental. Acolo unde jandarmii si politistii nu sunt vazuti pe stadion. Linistea este asigurata de stewarzi. Fortele de ordine intervin doar in momentele critice.

Agresori cu epoleti

Ceea ce este insa mai important e modul in care fortele de ordine au ales sa intervina miercuri seara. Pentru a aplana un conflict care poate fi intalnit aproape etapa de etapa. Luptele intre suporterii adversi sau cele dintre suporteri si fortele de ordine sunt lucruri deja banale pentru microbisti. Ultima data acest lucru s-a intamplat chiar duminica. La meciul dintre Steaua si Rapid. Atunci mai multi sustinatori ai Rapidului au incercat sa sparga barajul jandarmilor si sa ajunga la suporterii stelisti. Interventia fortelor de ordine a fost una cumpatata. Jandarmii au format un cordon in fata fanilor recalcitranti, astfel ca situatia a revenit la normal in cateva minute. Deci exista posibilitatea ca asemenea scene precum cele de miercuri seara sa fie evitate. Daca duminica jandarmii au actionat corect, ceea ce au facut miercuri seara depaseste orice imaginatie. Fara nici o urma de indoiala se poate spune ca ei au fost adevaratii agresori. Ei au fost cei care in loc sa opreasca conflictul l-au amplificat. Si practic s-au razbunat pe cei care, etapa de etapa, saptamana de saptamana, ii injura si ii ironizeaza.

Scanteia

Totul a inceput in repriza a doua a meciului Dinamo-Steaua. Trei suporteri dinamovisti, care aveau ecusoane de organizator cu care puteau sa patrunda pe pista din jurul terenului, au smuls de pe garduri un banner ale galeriei steliste. Aceasta a fost scanteia care a aprins conflictul. Imediat mai multi fani ai Stelei au sarit pe garduri si au incercat sa patrunda pe pista pentru a impiedica furtul steagurilor. Cei trei dinamovisti au fost retinuti. La fel si trei stelisti in ajutorul carora au sarit mai multi colegi din galerie. Din acest moment si-a intrat in rol Jandarmeia. Care, asa cum spuneam, la violenta a raspuns cu si mai mare violenta. Fortele de ordine au inceput sa pulverizeze gaze lacrimogene pentru a-i indeparta de pe garduri pe fanii Stelei. Timp de cateva minute in zona nu s-a mai putut respira. Incidentele insa au continuat. Jandarmii, in loc sa procedeze asa cum au facut-o la meciul de duminica Steaua - Rapid, au avut ei insisi un comportament huliganic. Fortele de ordine, care trebuiau sa asigure linistea, au amplificat conflictul in momentul in care au inceput sa traga cu gloante in suporterii stelisti. Gloante de cauciuc, este adevarat. Totusi, gloante care provoaca rani. Si inca unele grave.

Busculada in peluza

In acest moment cei peste 1200 de fani ai Stelei s-au calcat efectiv in picioare in incercarea de scapa de furia “minerilor in uniforma”. Decizia de a se trage a creat o adevarata busculada in peluza in care se afla galeria ros-albastra. Toti cei prezenti in acea zona a stadionului au incercat sa ajunga in partea superioara a peluzei pentru a reusi sa iasa din stadion si sa scape de gazele si gloantele jandarmilor. Peluza dinamovista este insa imprejmuita, in partea ei superioara, de un gard de de peste trei metri. Suporterii chiar daca ar fi reusit sa escaladeze acest gard nu ar fi avut cum sa scape. Peluza este la o inaltime de circa sase-sapte metri fata de sol. Astfel, daca ar fi sarit, suporterii Stelei ar fi riscat sa se aleaga cu rani serioase. De asemenea, peluza era inconjurata de alte trupe de jandarmi. In mijlocul carora ar fi ajuns fanii Stelei in cazul in care sareau de la sase-sapte metri inaltime. In aceste conditii, se poate considera, fara dubii, ca rationamentul jandarmilor de a trage cu gloante de cauciuc in suporteri si de a face uz de gazele lacrimogene in mod obsedant a fost unul total gresit. Sefii dispozitivului de jandarmi nu au luat deloc in considerare faptul ca suporterii se vor calca in picioare si ca nu au unde sa se retraga. Pentru fortele de ordine mai important a fost ca fanii sa fie agresati, batuti si impuscati fara nici un fel de mila.

Batuti si in afara stadionului

Macelul parea ca s-a sfarsit o data cu terminarea meciului. Ei bine, a fost doar o simpla impresie. Gresita. Conflictul a continuat si pe strazile din zona stadionului Stefan cel Mare. Suporterii Stelei au fost prinsi la mijloc de aceeasi “mineri in uniforma”. Odata evacuati din stadion, stelistii au fost intampinati de alte forte de ordine. Inarmate corespunzator desigur. Si puse pe fapte mari. Dornice sa “restabileasca calmul”. Prin orice metode. Jandarmii au continuat sa faca ceea ce stiu ei mai bine si in afara stadionului. Sa dea cu “pulanul”, sa pulverizeze gaz lacrimogen, sa impuste si apoi sa dea amenzi pentru incalcarea celebrei Legi 61, privind tulburarea ordinii si linistii publice.

Traumatisme si urme de gloante

Cert este ca in urma meciului de miercuri seara dintre Dinamo si Steaua, zeci de suporteri au ajuns la spital. Unii cu rani grave, altii cu rani mai superficiale. Toti insa au fost batuti sau impuscati de jandarmi. Care, in mare parte, miercuri seara, au dat tonul violentelor. Si care au lovit in stanga si in dreapta netinand cont ca printre tintele lor se afla copii sau femei. Fotele de ordine pot sa se laude, dupa meciul de miercuri seara, si sa-si treaca in palmares inca 20 de victime. Cel putin. Despre 20 de fani se stie ca au fost raniti. Pentru ca acestia s-au dus la spital. Numarul lor poate fi insa mult mai mare. Doua dintre victime au fost impuscate de jandarmi cu gloante de cauciuc, starea uneia dintre ele putandu-se agrava daca medicii nu ar fi intervenit la timp. De asemenea, un alt fan al echipei Steaua a fost internat dupa ce a suferit un traumatism cranio-facial minor, contuzie forte de maxilar si torace posterior, precum si contuzii usoare la abdomen, genunchi si organe genitale.

Cea mai crunta razbunare

Victimele jandarmilor sustin ca fortele de ordine nu au fost interesate decat sa ii bata si ca multi dintre cei loviti nu au avut nici o vina. In acest sens, un tanar a precizat ca a vazut cum jandamii se napustesc asupra unui barbat, iar cand le-a zis “sa-l lase in pace ca-l omoara”, a fost luat la randul sau la bataie. Jandarmii pot sa-si savureze victoria. Au acest drept. Este cea mai crunta razbunare fata de cei care ii ironizeaza meci de meci. Acestia din urma au fost infranti. In ce mod nu conteaza. Totusi, in urma ramane imaginea unor forte de ordine ce ne-au adus aminte de violenta minerilor. A unor jandarmi care data viitoare ar putea folosi gloante adevarate.

Georgescu: Vom interveni ca si pana acum

Comandatul Directiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucuresti, Daniel Georgescu, a organizat, ieri, o conferinta de presa in care a explicat ceea ce s-a intamplat miercuri seara. Cum era de asteptat seful Jandarmeriei considera ca principalii vinovati pentru macelul produs sunt suporterii. “Suntem scuipati, injurati, agresati facuti in toate felurile de <<onorabilii huligani>>”, a spus Georgescu, adaugand ca la meciul Dinamo - Steaua si el a fost jignit de suporteri care au strigat: “Georgescu, un criminal, un asasin. Georgescu esti o mizerie!”. Daniel Georgescu a recunoscut insa ca exista aproximativ doi - trei jandarmi care au actionat ilegal. In ceea ce priveste impuscarea suporterilor, Georgescu sustine ca jandarmii au folosit arme neletale pentru a se apara. Altfel, suporterii Stelei au cerut, printr-un comunicat. demisia lui Daniel Georgescu. (G.T.)

George TARATA - Ziua

Mesaj la meciul FC Rapid-FC Arges, din etapa a VIII-a

Postat de admin pe 22/09/2006 in categoria Sezon 06/07. 0 comentarii

mama sunt la meci s-ar putea sa nu ma intorc

Nevoia de bataie a jandarmului

Postat de admin pe 21/09/2006 in categoria Jandarmerie si Opinii. 0 comentarii

Costin Ilie (Cotidianul)

Bataie la gramada pe strazile Bucurestiului miercuri seara. Suporteri stelisti cu fani dinamovisti „arbitrati“ de oameni in uniforma, jandarmi versus „ciini rosii“, Armata Ultra impotriva Jandarmeriei Romane. La fiecare incaierare exista un personaj comun: jandarmii. Ei s-au batut cu toata lumea. Sigur, nu inseamna ca suporterii nu sint vinovati, atit cit pot fi raspunzatoare animalele pentru actiunile lor, dar macar ei nu sint angajati de stat pentru a-si satisface nevoia de violenta. In schimb, statul le creeaza toate conditiile celor care cauta o slujba la care pot sa dea legal cu pumnul. Iata povestea unui om firav, ochelarist si un pic rau de gura, care numai de violente nu ar vrea sa auda, adica eu.

Am mers pe stadion impreuna cu un amic, politist. Trecem de primul filtru de jandarmi, intram in incinta stadionului, cind se aude un “ba, voi aveti bilete”, blazat. Din cauza adresarii si pentru ca eram departe de locul unde se controlau biletele, adica poarta de acces, l-am ignorat pe jandarmul plictisit. Intreaba inca o data, mai cu viata, iar eu fac pe surdul, ducind o mina la ureche. Si, pe cuvint de onoare ca n-am apucat sa mai zic altceva ca am si vazut un pumn care taia aerul, oprit doar de vederea legitimatiei de politist a amicului meu. Pentru prima data dupa multi ani, m-am gindi ce bine ar fi sa ma pot da peste cap de trei ori si sa devin un pachet de muschi. Dar cum viata nu e ca in povesti, n-am putut sa raspund injuraturilor care au tinut loc de bataie, decit cu un timid “I’m a lover, not a fighter”. Ceea ce pentru el a fost o insulta tare urita, ca n-a inteles ce inseamna.

Delije, suporterii lui Crvena Zvezda

Postat de admin pe 21/09/2006 in categoria Străini. 3 comentarii

delije sever Clubul Sportiv Steaua Rosie a fost fondat in 4 Martie, 1945, de catre tineretul din Belgrad care isi dorea un club sportiv caruia sa i se dedice.

La inceput s-a infiintat o sectiune de circa 100 de membri-prieteni credinciosi care au inceput sa insoteasca clubul in toate deplasarile. Sectiunea era formata in mare parte din membrii ai burgheziei orasului: Senyak, Topcider Hill, Dedinye, Knez Mihaylova etc.. insa printre ei se gaseau si cativa copii de muncitori care au format dupa aceea “prima echipa” de conducatori de suporteri. Toti acesti baieti aveau ceva special deoarece ei reprezentau inima capitalei. In marea lor majoritate erau baieti rai de oras - cu totii tineri Belgradeni carora nu le placea nici sistemul de armata nici cel comunist, care deja incepuse sa se destrame.
La sfarsitul anilor 50 a aparut o diferentiere intre spectatori si suporterii adevarati si asta deoarece suporterii au inceput sa aduca la stadion caraitori, clopotei si chiar cateva steaguri. Odata cu venirea lui Dragoslav Sekularac la Steaua Rosie suporterii isi vor regasi imaginea si pe teren, deoarece Seki nu avea numai talent, ci si manierele Belgradului. Suporterii au apreciat in mod special spiritul lui Seki de luptator, care i-a atras ca un magnet pe noii tineri albi-rosii. Stralucirea pe care Steaua Rosie parea ca incepuse sa o capete a fost definitivata odata cu construirea unuia din cele mai mari arene din Europa, denumit Marakana in cinstea templului fotbalului brazilian. Celor mai fideli suporteri li se oferea in fine ocazia de a se grupa in propriul lor stadion, cei mai fanatici gasindu-si locul in zona de Nord-Est.

Transformarea Peluzei Nord intr-un vulcan - sfarsitul anilor 70


Anii 70 au adus primele intalniri dintre suporteri dinaintea unui meci, in marea lor majoritate tinute in pub-ul “White Town” sau in piata Green unde se gaseau suporteri din “vremurile de demult”, dar si cativa din cei mai in voga “baieti de oras”. “White Town-ul” are o semnificatie deosebita pentru suporterii lui Steaua Rosie, acela era locu unde se adunau, spuneau glume, discutau si isi incalzeau vocile inainte de meci. In timpul calatoriei spre stadion liderii erau cei care mergeau inaintea celorlalti, iar daca din intamplare se intalneau cu vreun grup rival, acestia erau mereu infranti si le erau capturate simbolurile. Cand a fost finisata constructia acoperisului stadionului, cei mai fanatici dintre suporteri au decis sa se mute in zona centrala a Peluzei Nord, acolo de unde pleaca “nebunia peluzei” chiar si in zilele noastre, asa cum este ilustrat si intr-un graffiti: EPICENTRUL NEBUNIEI - PELUZA NORD…
In tot acest timp, Steaua Rosie era deja un mare club - ajunsese in semifinalele Cupei Campionilor Europeni si fara Djazic (eliminat) invinge pe Panathinaikos cu un incredibil 4-1. 14 zile mai tarziu, cand s-a jucat returul, Panathinaikos a castigat cu 3-0 aducandu-i la disperare pe toti suporterii alb-rosii. Suporterii deja aveau multe deplasari in afara granitei fostei Yugoslavii (desi era foarte greu sa obtii pasaport), iar locurile lor favorite erau Madrid, Liverpool, Muenchengladbach etc. Sfarsitul anilor 70 au adus cu ei primele incidente mari, nu atat in stadion, cat si in afara lui, astfel ca traditionalele steaguri mari cu tevi groase au fost curand interzise, dar asta nu a oprit bataile, mai ales cu marii rivalii care erau negrii de furie dupa ciocnirea cu noi. Acestia incercau sa ne insulte strigandu-ne “Tiganilor”, in timp ce noi le raspundem :”Suntem tigani, suntem cei mai puternici” :-).

Nebunia anilor 80
In anii 80 a existat o mare afluenta de fani ai fotbalului in intreaga lume - astfel ca si in Peluza Nord s-au creat doua grupuri mari de suporteri : ULTRAS si RED DEVILS. In vreme ce ULTRAS au adoptat un stil italian (cantece lungi si melodioase, artificii si coreografii) cei de la RED DEVILS se bazau mai mult pe stilul Sarbesc (care se amesteca uneori cu cel englezesc) -betii crancene, omorarea in bataie a rivalilor si consumul de marijuana. Liderii acestor 2 grupuri au devenit liderii tineretului din Belgrade (destul de numerosi la stadion) si datorita faptului ca provocau des tulburari ei au intrat deseori in conflict cu partidul comunist aflat la putere. Datorita numeroaselor incidente la care luau parte membrii ale celor 2 grupuri, acestia erau deseori arestati de catre politie. La mijlocul anilor 80, ULTRAS si RED DEVILS au fost ajutati de un nou grup - ZULU WARRIORS. Aceste 3 grupuri au format nucleul Peluzei Nord si cu ajutorul altor brigazi mai mici precum WINNERS, RED WHITE ANGELS, BRIGATE, EAGLES, R. S. CLAN, R. S. ARMY..etc au facut oponentii sa tremure. In aceasta perioada au avut loc un nr mare de deplasari in strainatate, prilej cu care suporterii belgradeni si-au facut amicitii, dar mai ales dusmani. Printre cele mai celebre deplasari se numara cele din Londra, Paris, Atena, Berlin, Milano, Barcelona si Madrid.
Sfarsitul anilor 80 a insemnat si aparitia puternica a nationalismului, suporterii Stelei Rosii decalarandu-se, conform traditiei lor, extremisti Sarbi (cine stie ce consecinte putea avea o astfel de decizie..), dar afirmau clar ca cea mai importanta este Steaua Rosie, inainte de orice diviziune politica. In timp ce mai multe grupari de suporteri din Croatia (sub acoperirea HDZ, partidul de guvernamat in Croatia) faceau diverse “coalitii” (nici macar asta nu i-a ajutat), “tiganii” au intarit cu fiecare ocazie afirmatia ca cei mai mari rivali ai lor sunt suporterii lui Partizan, desi in marea lor majoritate erau Sarbi. Pentru a demonstra ca nu este sub stapanirea nimanui si ca poate gandi si singura, Peluza Nord serveste drept exemplu pentru ceilalti. Intr-o perioada in care politica patrunsese adanc pe stadioane, iar suporterii lui Steaua Rosie erau aproape sa pateasca ceea ce au patit suporterii croati, care devenisera o ramura a unui important partid politic, s-a tinut o intalnire a tuturor grupurilor din Peluza Nord avand un singur scop: nici un alt nume in afara de Steaua Rosie, Belgrad si Serbia nu isi gasesc locul pe stadioane. Aceasta regula se aplica si azi, desi suporterii se folosesc de fiecare ocazie pentru a-si arata credintele politice. Imediat s-au deschis centre de informare pentru fani si de asemenea si un magazin cu arsenalul suporterilor (sepci, fulare, postere, tricouri, casete audio etc..). De asemenea existau si locuinte unde se organizau intalniri si aparusera primele legitimatii de membru. Din prima zi cand s-a format, DELIJE a declarat ca doreste sa devina un grup modern European, ceea ce avea sa se adevereasca in scurt timp. Desigur ca bataile cu fanii lui Partizan si cu fanii Croati erau inevitabile. In aceste incidente “cea mai tare brigada” Delije nu iesea niciodata infranta. Disponibilitatea lor la incidente in numele Stelei Rosii si a Serbiei a fost demonstrata pe 13 Mai la Zagreb intr-o bataie antologica cu suporterii locali, cei de la Bad Blue Boys si cand intreaga Peluza Sud a stadionului Dinamo a fost distrusa.

Maksimir 13.5.1990
Desigur, memorabile sunt si incaierarile cu celelalte grupari croate, cum ar fi Torcida Split (Hajduk Split)

Recunoasterea pe plan european - inceputul anilor 90
O noua epoca pentru Peluza Nord incepuse, deplasarile in afara fiind din ce in ce mai dese si mai organizate. Devenise o absurditate sa vorbesti despre numarul celor de la Delije, deoarece acesta crestea de la meci la meci vazand cu ochii. Delije isi gasise o “stea” si refuzau sa ii mai dea drumul, o urmareau in fiecare meci, fara macar sa viseze ca aceasta ii va ridica la inaltimi ceresti. In aceasta perioada o furtuna puternica pornea dinspre Peluza Nord, iar uraganul numit Steaua Rosie facea victima dupa victima prin Europa, neavand mila pentru nimeni. Intr-un numar mare, cei de la Delije si-au urmat favoritii pe stadioanele din Zurich, Glasgow, Dresden, Munich si in finala din Bari.

Cei care au participat la majoritatea deplasarilor, afirma ca cea mai tare dintre ele a fost cea din Dresden datorita ciocnirilor violente cu fortele de ordine germane. Bataia a durat cateva ore, timp in care suporterii i-au cam rupt, in cea mai mare parte. In returul semifinalei, cei de la Delije au creat o atmosfera incendiara folosind artificii deosebit de spectaculoase si sustinandu-si echipa intr-un mod fantastic astfel ajutandu-i pe jucatori sa realizeze imposibilul si sa se califice in finala Cupei Campionilor.


Asa arata Dresda cand DELIJE a sosit - 20.3.1991.

Deja finala nu mai era un vis, devenise o realitate, iar avioanele, vapoarele, masinile si bicicletele i-au purtat pe cei mai nebuni dintrer fani - Delije din Peluza Nord, spre un singur loc - St.Nicola din Bari, Italia. In Bari toti si toate erau cu noi, cei din St.Nicola, Ciciolina si mii de suporteri din toate colturile Yugoslaviei si din Europa. Iar Dumnezeu ne-a oferit ceea ce il rugasem in fiecare clipa: Cupa Campionilor Europeni. Fanii lui Olympique Marseille au parasit stadionul in lacrimi, mare parte datorita infrangerii echipei lor, iar altii datorita intalnirii directe cu cei de la Delije - care dupa acest meci au adus in tara zeci de suveniruri de la fanii adversi.

Finala Cuperi Campionilor Europeni - 29.5.1991

Castigarea Cupei Campionilor nu a fost de ajuns pt ambitiile noastre, astfel ca pe 18 Decembrie 1991 la Tokyo, Steaua Rosie i-a invins pe cei de la Colo-Colo din Chile, campionii Americii de Sud, si au fost numiti Campionii Lumii.
In acelasi timp cu castigare de catre Steaua Rosie a laurilor europeni a venit si distrugerea fostei tari. In sezonul 1991/92 federatia internationala interzice echipelor de club yugoslave sa-si dispute meciurile pe teren propriu, astfel ca Steaua Rosie i-a gazduit pe cei de la Portdown in Szeged, pe Anderlecht la Budapesta, si pe Panathinaikos si Sampdoria la Sofia. In ciuda razboiului, a saraciei si a granitelor inchise, cei mai fanatici suporteri din lume- cei de la Delije au urmat echipa in toate meciurile, batandu-i pe toti cei care le ieseau in cale. Suporterii lui Genoa nu vor uita prea curand ciocnirile cu cei de la Delije, la fel si alb-verzii din Atena.
Razboiul venise pe fondul destramarii fostei tari. Spiritul national al sarbilor a adus pe multi din Peluza Nord pe front pentru a-i apara pe sarbii din Rapublica Srpska si pe Sarbul Kraina din a fi macelerit de cutitul Ustashi ( croat). Legenda suporterilor Stelei Rosii care si-au dat viata pentru mama-Serbia va ramane vesnic in memoria celor din Peluza Nord.

Noul val, vechile pasiuni - sfarsitul anilor 90
In momentul in care sanctiunile au luat sfarsit, lucrurile s-au imbunatit putin. Tineri de 18-25 de ani au aparut in centrul atentiei, dupa ce castigasera experienta pe staioanele din Serbia si Muntenegru. Vechii suporteri au continuat sa se intoarca. Stilul celor de la Ultras devenise din ce in ce mai popular, deoarce numele de Delije ajunsese sinonim pentru fiecare suporter al Stelei Rosii, iar cei mai adevarati fani isi vor dori mereu sa se diferentieze de ceilalti. Toate meciurile din deplasare se bucurau de o prezenta numeroasa, iar dragostea pentru Steaua Rosie nu s-a oprit la fotbal, ci s-a extins si la baschet, handbal, volei, polo.

DELIJE in Kaiserslautern

Unforgetable coreography on match against Barcelona - 30.10.1996.

Prima deplasare in strainatate pentru noua generatie ULTRAS a fost la 15.10.1995, cand echipa de hanbal Steaua Rosie a jucat la Gyor in Ungaria, acolo unde un autobuz cu ultrasi a insotit echipa. Un an mai tarziu, aproximativ 200 de fani din Serbia si mii de sarbi care munceau in Europa de Vest, au sustinut pe Steaua Rosie in meciul cu Kaiserslautern. Buna cooperare dintre club si ultrasi a facut ca 1500 de fani sa-si urmeze clubul in meciul cu Barcelona - dintre care 100 de suporteri finantati de club in deplasarea lor din Catalonia. In jocurile de la Kaiserslautern si Barcelona s-a dovedit ca Ultras reprezinta un grup care nu are nici o problema in a calatori in strainatate pentru a-si sustine echipa iubita, in ciuda problemelor din Yugoslavia. Ciocnirile cu politistii nemti si spanioli au dovedit ca “tiganii” sunt foarte perspicace in incidentele in care e necesar acest lucru. Coreografiile din meciul cu nemtii, dar mai ales Barcelona au demonstrat inca o data excelenta noastra organizare. Nici un grup din Europa nu se poate mandri cu faptul ca au facut 4 coreografii diferite in 4 colturi ale stadionului - asa cum au facut “tiganii” in meciul cu Barcelona. Multe reviste de specialitate dedicate fanilor, au oferit spatii largi celor de la Delije, deoarece si-au dat seama ca suntem in topul ultra european. 4 ani lipsiti de prezenta in Europa nu au fost deajuns pentru a-i slabi pe cei de la Delije.

DELIJE la Kaiserslautern

Coregrafie la meciul cu Barcelona - 30.10.1996.

Din contra, in sezonul 1996/97 organizarea Peluzei Nord chiar s-a imbunatatit si mai mult referitor la coreografii din ce in ce mai dese, meciurile din deplasare, rechizitele pentru fani si aparitia a multor subgrupuri ultra’, printre cele mai semnificative numaranduse Ultra Boys, Red Boys, Brigate, North Army, Kenjaj, Lunatics, Iron Boys, Goblins, Red Evil, Heroes… Multe din aceste grupuri mai mici s-au unit pentru a forma una din cele mai puternice brigazi-de-actiune Belgrade Boys. Incidenetele create de ei erau renumite chiar si inainte de aceasta uniune. Lumea inca mai vorbeste despre faimoasele ciocniri cu cei de la United Force (fanii lui F.C. Rad Belgrad, cei mai putenici noi-veniti pe scena huliganilor sarbi), cand in sezonul 1996/97 400 de huligani s-au luptat, 3 dintre ei au fost serios raniti de lovituri de cutit, iar 22 dintre ei au fost arestati, Delije castigand acea batalie. Apoi au urmat bataile din Novi Sad cu cei de la Red Firm (suporterii Vojvodinei) si ciocnirile cu fanii lui Zemun, atunci cand 3 dintre acestia au sfarsit in spital suferind rani grave. Cei de la Belgrade Boys au facut si ei cateva incidente, care pot fi incadrate in capitolul “noi modalitati de a fi huligan”, cum ar fi : ambuscada creata intr-un intreg tren plin cu cei de la Grobari care veneau la un derby in Belgradul, cand circa 40 de Bgd-Boys s-au luptat cu fanii pusi pe fuga ai lui Partizan. Bataile cu cei de la Grobari au fost si vor fi mereu evenimentul principal din viata alb-rosie a celor de la Delije. In acest an 3 incidente majore au avut loc impotriva lor. Primul dintre ele s-a petrecut in timpul meciului de fotbal cand cei de la Grobari au lansat artificii-rachete din Peluza Sud, unu dintre ele lovindu-l pe un baiat de 16 ani din Peluza Nord a lui Delije, care a murit pe loc. Dupa aceasta fortele de ordine au interzis folosirea materialelor pirotehnice la meciuri de fotbal pedeapsa fiind de 3 luni pentru fiecare artificiu. Bineinteles ca celor de la Delije nu le-a pasat prea mult de noua lege si au continuat sa foloseasca tot felul de materiale pirotehnice peste tot.
Suporterii Stelei Rosii au fost si vor fi intotdeauna impotriva comunismului. Chair si acum cand abuzurile politiei sunt din ce in ce mai greu de suportat, cei de la Delija continua cu stilul lor: cantece, coreografii si incidente…
In sezonul 2000/2001 cei de la Delije au trecut prin cea mai mare incaierare cu politia din istoria lor. Aceasta a avut loc in timpul meciului cu Torpedo (Georgia) in cadrul calificarilor pentru Champions League. Ciocnirile cu politia au pornit in minutul 35 si au durat aproape 1 ora si jumatate !! Rezultatul ? 13 jandarmi au fost serios raniti deoarece au incercat sa impuna pacea prin forta in Peluza Nord. Alte incidente au avut loc in luna mai a anului 2000. Dupa cel de-al doilea meci din play-off-ul campionatului de baschet cu principalii nostri rivali Grobari (in traducere “Gravediggers” <>) de la Partizan care ne-au asteptat in apropierea uneia din cele mai mari statii de autobuz din oras, circa 30-40 dotati cu pietre, bate etc.. Dar tinerii Belgrade Boys au trimis informatori in oras si dupa ce au adunat informatii despre unde se afla cei de la Grobari, Bgd Boys i-au inconjurat in jurul statiei de autobuz si apoi a inceput lupta. De fapt nici nu a fost o lupta deoarece oponentii nostri s-au speriat cand au vazut aproximativ acelasi numar de alb-rosii ca si ei, dar venind din toate partile. Dupa cateva minute in care pietrele veneau din toate directiile, Delije au aprins cateva torte si au patruns in mijlocul celor de la Grobari batandu-i pe toti. Dupa ce acestia au fugit, cei de la Belgrade Boys i-au urmarit prin oras chiar si cu masinile. Dupa numai 2 zile, la cel de-al 3-lea meci din playoff cei de la Grobari s-au strans din nou in fata unui supermarket, in numar de circa 70-80 toti cantand si band, iar tinerii nostri (da, din nou cei de la Belgrade Boys :-), aproximativ 40, au aprins torte si cu bate de lemn in mana au intrat in ei. 10 Grobari au fost raniti restul fugind de la locul incidentului.

VA URMA ….

articol tradus de Stefan de pe siteul Delije.net (daca nu ne inseala memoria) in 2003

Reviste ultra’

Postat de admin pe 21/09/2006 in categoria Străini. 6 comentarii

Articol scris de catre Dave in 2003

tifo support skandinavien TIFO SUPPORT SKANDINAVIEN

Revista ultrasilor nordici, editata in Suedia, nu are din pacate o aparitie regulata. Au aparut pana acum doar 6-7 numere in cei 4 ani care au trecut de la aparitie. Articolele erau initial scrise doar in suedeza, ceea ce limita destul de mult raspandirea revistei. In ultimul numar articolele au aparut atat in suedeza cat si in engleza, autorii propunandu-si ca pe viitor toate articolelele sa fie in engleza. In paginile revistei se regasesc poze, de buna calitate, in special din Suedia si Italia dar si din alte tari. Din cauza numarului relativ mic de fotografii prezentate (cca.50)selectia lor e stricta, fiind preferate realizarile coreografice ale grupurilor mari.

Rubricile prezente in fiecare numar sunt:”Kop, Salj,Byt”-cumparari,vanzari,schimburi; “Fanzine scene”- unde se regasesc adresele a zeci de reviste ultra’ din intreaga europa.Bineinteles, in fiecare numar articolul de fond e dedicat scenei suedeze. In afara de acesta se regasesc si articole despre grupari europene -din pacate aceste articole nu sunt intotdeauna bine documentate fiind si extrem de reduse ca spatiu.
Mai merita mentionat ca revista e rezultatul efortului personal al unor ultrasi, nefiind produsa de vreo firma. Majoritatea informatiilor si pozelor le parvin autorilor prin intermediul corespondentilor lor. 50% din cele 32 de pagini sunt color si 50% alb-negru.
Pret 20 coroane- aproape 100 000lei.

SUPERTIFO
Revista cu “R” mare. Fara indoiala cea mai faimoasa revista de gen. Imi amintesc si acum ce bucurie cand faceam rost cu ani in urma de vreun numar. Sunt sigur ca aceasta revista cult a constituit o sursa de inspiratie pentru primele generatii de ultrasi romani.
Dar sa trecem la analiza:128 de pagini in intregime color, peste 200 de fotografii in fiecare numar. Spre deosebire de alte reviste, SuperTifo da o mare atentie grupurilor mici astfel ca nu e un lucru rar sa gasesti in paginile revistei poze cu 5-10 ultrasi in deplasare. Bineinteles, nici grupurile mari nu sunt ignorate, de la multe din meciurile importante revista publicand adevarate “pictoriale”. In ceea ce priveste calitatea pozelor, aceasta nu e intotdeauna excelenta. Din cate stiu, SuperTifo e singura revista mare care accepta spre publicare poze”neprofesionale”- facute de ultrasi din peluza, nu intotdeauna bine incadrate etc.- banuiesc totusi ca aceasta politica a editorilor urmareaste promovarea acelui”vecchio stile” in defavoarea “profesionalizarii” fenomenului-chiar si la nivelul fotografiilor.
La loc de cinste intre paginile revistei se afla rubrica de intrebari adresate unuia dintre editori, Nicola. De-a lungul anilor, cam orice intrebare in legatura cu fenomenul(infratiri,sigle, evenimente,coregrafii,mentalitate etc etc) a fost pusa in aceasta rubrica. O alta parte importanta o constituie analiza meciurilor(d.p.d.v al tifoseriilor). Sunt alese in fiecare numar meciurile cele mai interesante, indiferent de esalon (de la diviziile de amatori pana la Serie A). Reportajele sunt destul de lapidare, pozele fiind cel;e care sunt lasate sa vorbeasca.
In fiecare numar se regasesc articole referitoare la istoria mai indepartata sau mai apropiata a diverselor grupari, dar si subiecte de interes general(despre politica,curente,tendinte etc). Nu pot lipsi, evident, anunturile(Compro, Scambio,Vendo).
O data la fiecare 4 aparitii revista dedica un spatiu tifoseriilor straine.Din pacate multe din aceste articole sunt de proasta calitate, informatiile fiind preluate de pe Net,neprelucrate. Uneori informatiile prezentate nu mai sunt de actualitate sau chiar sunt false. De multe ori numele echipelor sau grupurilor sunt scrise gresit iar pozele sunt de o slaba factura. Aceste lucruri pot fi puse ,cred eu, pe seama dezinteresului italienilor fata de miscarile ultra’ din alte tari. Avantajul enorm al aparitiei unui articol, chair si in conditiile mentionate, in SuperTifo e evident: circulatia la nivel european a revistei, nu are cum sa nu sporeasca recunoasterea de care se bucura pe plan international o grupare. Desi de-a lungul celor aproape 20 de ani de existenta revista a suferit numeroase modificari de format, esenta a ramas aceeasi, ceea ce face ca SuperTifo sa fie si azi cea mai raspandita revista dedicata fenomenului.
Pret:3,6 euro(circa 130 000lei).

3 felido ungaria3.FELIDO(Repriza a III-a)
Revista vecinilor unguri apare la Budapesta de 8 ani(!) lunar. Pana nu demult revista era in cea mai mare parte alb-negru (doar partile centrale si copertile fiind color-in total 6 din 60). De la inceputul anului 2003 formatul a fost modificat radical, obtinandu-se o revista 100% color cu o hartie din cea mai buna calitate. In ceea ce priveste pozele, acestea sunt de calitate medie(atat din Ungaria cat si internationale). In fiecare numar sunt prezentate reportaje de la cele mai importante meciuri din ultima luna. Exista si o rubrica de stiri europene unde sunt redate descrierile celor mai ” fierbinti” confruntari de pe continent (de exemplu intr-un numar din iunie’02 sunt descrise pe scurt 13 meciuri printre care Vojvodina-Steaua Rosie, Ruch-Legia, Milwall-Birmingham, Rangers-Celtic, Ajax-Utrecht…). In fiecare numar se regasesc articole despre grupari si miscari din alte tari (au aparut si vreo 2 articole despre fenomenul ultras din Romania). Odata cu schimbarea formatului, 3.Felido se recomanda ca una dintre cele mai competitive publicatii de gen- din pacate necunoasterea limbii face imposibil accesul la informatiile cuprinse in paginile revistei.
Pret:245Fr(45 000)-odata cu schimbarea formatului si pretul a fost modificat, inca nu stim pretul actual…

tomybibice TO MY KIBICE-(Suntem suporteri)
“Revista suporterului polonez” asa cum singura se intituleaza, TMK face o treaba extrem de buna in popularizarea fenomenului. Actiunea e dubla: pe de o parte difuzeaza informatia in interior iar pe de alta parte face cunoscut fenomenul polonez peste hotare. Aceasta revista(ce apare de numai2 ani) si evolutia sa nu pot fi disociate de enormul progres(din toate punctele de vedere) care a caracterizat perioada recenta a fanaticilor polonezi.
In ceea ce priveste cuprinsul propriu-zis, acesta este extrem de variat: reportaje de la meciurile din ligile poloneze (se prezinta pe rand relatarile cate unui suporter de la fiecare din cele 2 echipe), evolutia unei grupari de-a lungul unui sezon, istoria fenomenului polonez ( un”foileton” ce a ajuns deja la episodul 14), stiri si articole despre miscarile europene dar si sud-americane si multe altele.
Un lucru important si deosebit fata de majoritatea celorlalte reviste, este faptul ca TMK este realizat in cea mai mare parte de cititorii ei, redactorilor revenindu-le doar sarcina de a “tria” materialele primite(articole,poze,reportaje) si de a scrie cele cateva articole de fond-prezente in fiecare numar.
Pret:7,5 Zl- 65 000lei

erlebnis ERLEBNIS FUSSBALL
Din pacate nici aceasta revista nemteasca(de calitate buna) nu are o aparitie regulata. In cele 52 de pagini(100%color) se gasesc in jur de 150 de poze, dintre care aproape jumatate sunt din restul Europei. Spre deosebire de majoritatea revistelor de gen, E.F. nu contine reportaje de meciuri. Redactorii au preferat sa se axeze pe articole detaliate si bine documentate despre diferite grupari(atat din Germania cat si din strainatate) sau miscari.
Pret:3euro- 115 000lei

|

|

|

|

|

|

|

supporters elvetia suisse SUPPORTERS
Daca vreuna din revistele ultra’ europene merita titlul de “revelatie”- aceasta este fara indoiala Supporters din Elvetia: 84 de pagini, de cea mai buna calitate, toate color, peste 200 de poze profesionale. Toate articolele sunt scrise in 2 limbi, germana si franceza. O caracteristica a revistei o constituie spatiul larg acordat suporterilor echipelor de hochei. Nu e deloc un spatiu risipit avand in vedere spectacolele realizate in tribunele patinoarelor elvetiene.
Articolele depsre grupari(elvetiene sau europene) bine documentate si imbracand uneori forma unor interviuri, alterneaza cu reportajele unor meciuri dintre cele mai variate( de la Kaiserslautern-Basel-amical marcat de puternice incidente cu politia, pana la Provercelli-Alessandria- un “derby” din liga a IV-a italiana, la care redactorii au fost prezenti “in interes de serviciu”.
Pretul revistei e pe masura calitatii: 3,5 euro(133 000)

|

|

adeptosADEPTOS
Dintre toate revistele pe care am avut ocazia sa le rasfoiesc, trebuie sa spun ca aceasta ofera cel mai prost raport dintre calitate/cantitate si pret: 20 de pagini, toate alb-negru(cu exceptia copertilor) la 2 euro! In interior cateva reportaje de la mecuri din campionatul portughez si din cupele europene, poze cu un impact vizual extrem de scazut (din cauza lipsei culorilor), o rubrica de prezentare a publicatiilor ultra’(nationale sau de grup)… si cam atat. Putin, extrem de putin.

|

|

|

|

super hincha SUPER HINCHA
Revista unui fenomen in decadere, SuperHincha nu poate oferi cititorilor mai mult decat primeste de la gruparile ultra’spaniole, adica destul de putin.
Trecand la continut, se remarca interviurile cu liderii unor grupari din Spania sau de peste hotare(unele chiar interesante).Pozele, desi de buna calitate, nu fac decat sa dezvaluie cruda realitate: cu putine exceptii, banii au luat locul pasiunii(vezi Barcelona, Valencia… si chiar Real-cu ai sai “Orgullo Vikingo” exilati intr-un “capat de stadion”).
Un loc important il ocupa articolele despre gruparile din ligile inferioare sau diferitele sectiuni al unor grupuri majore precum si scrisorile(articole) trimise de cititori. Nu lipsesc nici anunturile sau reportajele de la amrile meciuri din Europa.
Pret: 2euro(75 000lei)

|

|

|

|

fan's magazineFAN’S MAGAZINE
Cea de a doua revista a Italiei, pune , spre deosebire de “fratii mai mari” de la SuperTifo, un mare accent pe fotografii prefesionale:peste 250(!) de fotografii color in 32 de pagini. Aleg de obicei cateva meciuri, dintre cele mai importante desfasurate in ligile italiene in ultima luna, dedicandu-le adevarate”documentare foto”. De exemplu de la un derby roman din Cupa Italiei(02/03) sunt prezentate 32 de imagini iar de la “intanlirea violenta” dintre L’Aquila si Pescara 23 de poze!
Articolele care insotesc aceste “filme” sunt de ordinul a 8-10randuri.
Dintre rubrici merita mentionata analiza pe larg facuta cate unui fanzin din Italia si istoriile unui grupari, si acestea bogat ilustrate.
Pret:1.6euro(60 000lei) Pentru strainatate exista alt pret,similar cu cel de pe SuperTifo.

|

|

|

|

|

Daca ar fi cazul sa trag niste concluzii pe baza acestei analize, ar trebui sa spun ca printre revistele cele mai bogate in informatii sunt SuperTifo si TMK, pozele cele mai bune sunt in Supporters si Fan’s Magazine, studiile de caz cele mai aprofundate”Erlebnis Fussball”…
Pe de alta parte nu pot sa nu remarc cat de departe suntem de a reprezenta ceva in Europa. tari ca Elvetia, Ungaria,Polonia… au reviste de prima mana la nivel european, in timp ce la noi notiunea de “fanzin” e practic necunoscuta.

« Older Entries