Archive for Martie, 2008
Suporterii giuleşteni au protestat în faţa LPF. „Nu suntem singurii cu precedent, deci judecaţi-ne corect“ şi „Daţi-ne fotbalul înapoi!“ au fost cele două mesaje ale ultraşilor rapidişti aflaţi la LPF. Cei şase fani au avut însă probleme cu jandarmii, care le-au interzis, după doar trei minute, să mai afişeze astfel de bannere.
Rusia, afara din Tighina!
Cine suntem? O factiune noua in peluzele romanesti. Ne-am infiintat anul trecut (2007) odata cu promovarea Gloriei in A. Suntem cativa baieti cu o mentalitate diferita de cea a majoritatii buzoienilor, la modul ca nu ne convine ce s-a intamplat anul acesta cu echipa noastra in ciuda promovarii pe prima scena fotbalistica.
Ce vrem? Sa dispara de la Buzau tot ceea ce tine de steaua (conducatori, antrenori, jucatori). Stim ca razboiul asta e pierdut din start dar noi vom lupta pana la capat. O sa mai auziti de noi, mai ales in ultima etapa. [GCU '07]
Pozele1-2: mesaj interzis la meciul cu pandurii (1-3) din “ordine de sus” - Idolii nostri exclusi \ Berbecii lui jj impusi
Poza 3: gloria - rapid (1-0) - Murim mai bine-n lupta cu Glorie deplina \ Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost’ Buzau
O altă scenă ultra’ puternic politizată este cea spaniolă. Dintre grupurile cu tendinţe de dreapta, cel dintâi a fost “Brigadas Blanquiazul� de la Espanyol Barcelona, care aduna în rândurile sale, în anii ’80, numeroşi skinheads de extremă dreapta. Ei au fost şi primii care au introdus pe stadioanele spaniole steagurile cu simboluri politice. Alte grupuri care au îmbrăţişat aceeaşi ideologie politică sunt “Ultras Sur� (care erau, de altfel, legaţi de “Brigadas� de o legătură de prietenie bazată atât pe apropierea politică cât şi pe ura comună pe FC Barcelona), “Frente Atletico�, „Ligallo Fondo Norte� (Zaragoza), „Supporters Gol Sur� (Betis), „Yomus� (Valencia) ş.a.
SituaÅ£ia este complicată prin existenÅ£a unor grupuri al căror principal Å£el politic este obÅ£inerea independenÅ£ei pentru regiunea lor. Printre grupurile “separatisteâ€? se numără Indar Gorri (Osasuna), Pena Mujika (Real Sociedad), Henri Norte (Bilbao) – toate 3 grupări provin din Å¢ara bascilor iar în trecut este cunoscut că mulÅ£i dintre membrii lor făceau parte din “Jarrai-Haikaâ€?(aripa tânără a grupării teroriste ETA), Riazor Blues(Deportivo La Coruna) din regiunea Galicia. Dacă în marea lor majoritate grupările separatiste se încadrează în zona extremei stângi, excepÅ£ia este constituită de Boixos Nois de la FC Barcelona (care s-au transformat în ultimii ani aproape total dintr-un grup ultra’ într-unul huliganic, majoritatea membrilor fiind la ora actuală skinheads de dreapta cu convingeri naÅ£ionaliste catalane). Orientarea politică nu-i împiedică însă să întreÅ£ină relaÅ£ii bune cu bascii pe criteriul antipatiei faţă de statul spaniol. La capitolul grupuri de stânga mai poate fi trecut ÅŸi Biris Norte (Sevilla). Continuare ‘Politica pe stadioane - ultima parte -’
4 etape - 25 de suporteri suspendati: PANA LA SFARSIT NE EXTERMINATI
Partea 1 aici
În paralel, apar în Italia noi forţe politice care atrag o parte a celor dezamăgiţi de scena politică în general şi de stânga extremă în particular. Un exemplu elocvent în această direcţie îl constituie Liga Lombardă (sau Liga Nordului), apărută în 1987. Politica noului partid, condus de Umberto Bossi, viza separarea regiunilor nordice, puternic industrializate, în cadrul unui stat de tip federal. Această idee a găsit aderenţi în unele peluze din Lombardia, zona Venetă şi Piemont.
Evoluţia economică şi politică atât internă cât şi internaţională e cea care poate explica mutările de ordin politic survenite pe scena italiană. Spre exemplu peluza romanistă, care, dacă la începuturile sale, era în mare parte (cu excepţia grupurilor Opposta Fazione şi Boys) orientată spre stânga, a ajuns în doar câţiva ani în celălalt capăt al spectrului politic. Printre peluzele care au rămas fidele orientării spre extrema stângă se numără cele din Modena, Ancona, Empoli, Pisa, Ternana sau Livorno.
La polul opus, pe lângă faimosul “triunghi negruâ€? Inter, Lazio, Verona (alianţă care, de altfel, ÅŸi-a încetat existenÅ£a acum câţiva ani) se mai află Udinese, Trieste, Pro Patria, Varese, Ascoli, Foggia, Piacenza…
Există bineînţeles şi peluze divizate, un bun exemplu în acest sens reprezentându-l Perugia, unde alături de “Armata Rossa� îi găsim pe cei de la “Brigada Ultrà � (acesta din urmă grup de orientare naţionalistă). Nu lipsesc nici peluzele care au ales o neimplicare politică. Cele mai importante sunt Sudul milanist, Napoli, Lecce şi Cagliari.
După cum am menţionat deja, orientarea politică a reprezentat un motiv de alianţă dar şi de adâncire a unor rivalităţi. Şi de la această regulă au existat şi excepţii. Teddy Boys din Udine înfrăţiţi cu “muncitoreasca� Bolognie şi urându-i în aceaşi vreme pe “camarazii� veronezi; aceştia din urmă înfrăţiţi cu fiorentinii ale căror opţiuni politice se orientau mai mult spre stânga. Exemple de dueluri “fraticide�: Bologna-Modena, Livrno-Pisa sau Hellas Verona-Inter (în cazul lor se aplică cel mai bine zicala “de la dragoste la ură nu e decât un pas� astfel că ultimile întâlniri dintre foştii “fraţi� s-au soldat cu incidente destul de grave).
În ceea ce priveşte simbolistica folosită, grupurile de dreapta arborează (e drept, mai rar în ultima vreme ca urmare a legilor restrictive) steagurile cu cruci celtice (vechi simbol creştin preluat după al doilea război mondial de numeroase organizaţii naţionaliste), uneori zvastici sau cruci de fier dar cel mai adesea tricolorul italian. Stânga, în schimb, păstrează la loc de cinste portretul revoluţionarului argentinian Ernesto “Che� Guevara. Pe lângă chipul “comandantului� au mai fost folosite alte simboluri de inspiraţie sovietică: steaua roşie cu cinci colţuri, secera şi ciocanul dar şi steagul Cubei revoluţionare.
Politica ÅŸi-a lăsat o puternică amprentă ÅŸi asupra denumirilor adoptate de unele grupuri. ÃŽn încercarea de a găsi un nume original, de a-ÅŸi demonstra ataÅŸamentul politic sau pur ÅŸi simplu de a epata, în peluzele italiene au apărut: “Armata Rossaâ€? Perugia (infama armată roÅŸie eliberatoare), “Jacobinsâ€? Perugia( iacobinii- după “partidulâ€? revoluÅ£ionar francez condus de Robespierre), “Skinsâ€?-Inter, Cagliari (prescurtarea de la SkinHeads- este vorba de “capetele raseâ€?, de dreapta – iniÅ£ial miÅŸcarea nu avusese o tentă politică), Skinheads – Piacenza, “Hamasâ€?- Juve Stabia (iniÅ£iale ce denumesc o temută miÅŸcare de rezistenţă islamică), “Tovarăşiiâ€?- Livorno (scris cu litere chirilice pentru a sublinia adeziunea la modelul sovietic), “Fedaynâ€? – Benevento, Catania, Roma…(cuvânt de origine arabă ce-i denumea pe voluntarii din războiul sfânt- Intifada), “Working Classâ€? ÅŸi “Red Boysâ€?- Ternana (“clasa muncitoareâ€? ÅŸi “băieÅ£ii roÅŸiiâ€?- no comment!), “Meridiano Zeroâ€?- Palermo (după o organizaÅ£ie italiană de dreapta), “Brigate…â€? – Milan, Atalanta, Pelermo (influenÅ£a Brigăzilor roÅŸii în ceea ce priveÅŸte alegerea acestor denumiri nu poate fi negată în totalitate), “Zona Neraâ€?- Catania (“zona neagrăâ€?- interesant în condiÅ£iile în care culorile Cataniei sunt roÅŸu ÅŸi albastru: negru este culoarea extremei drepte), “Frontâ€?- Fano, Lecco, Verona….( e o denumire adoptată de numeroase organizaÅ£ii de dreapta din întreaga lume), “Settembre bianconeroâ€? – Ascoli (una dintre cele mai ÅŸocante denumiri: o preluare adaptativă a denumirii unei organizaÅ£ii teroriste islamice - “Septembrie negruâ€? ce s-a aflat la originea sângerosului atentat executat în timpul Olimpiadei de vară de la Munchen 1972), “Guardia di Ferroâ€? – Ascoli (traducerea denumirii organizaÅ£iei conduse de Corneliu Zelea Codreanu), “Arditiâ€?- Juve, Roma, Catania (după numele unei romantice organizaÅ£ii naÅ£ionaliste italiene din perioada interbelică), “Blood and Honourâ€? - Varese (după numele unei organizaÅ£ii engleze anticomuniste)…
Unul din paradoxurile fenomenului italian constă în faptul că, în ciuda numeroaselor grupări de dreapta ce fac paradă de naţionalismul lor de-a lungul campionatului, Italia are una dintre cele mai slabe susţineri la nivel de naţională, iar ultimul campionat european a demonstrat-o cu prisosinţă. Pe mine personal, acesta este unul dintre motivele care mă fac să mă întreb: cât este convingere adevărată şi cât este “modă� în orientarea aproape completă a scenei ultra’ italiene spre dreapta spectrului politic?
Salvati Parcul cu Platani
Comentarii recente