Author Archive for admin
Cum deja actuala temă de Wordpress are 2 ani, ne-am decis că e momentul să îmbunătăţim aspectul siteului şi funcţionalităţile lui.
Acum vine rolul vostru, să ne spuneţi ce aţi dori modificat ca design şi funcţionalitate, aşteptăm cu interes opiniile voastre prin comentarii la acest articol.
Nu, nu aşteptăm sugestii legate de comentarii, legat de acest aspect noi cei din echipa ce lucrează la RomanianUltras ducem propriul război în încercarea de a menţine balanţa între comentariile pertinente şi ţinerea interesului viu către lumea suporterilor organizaţi.
Deci, ce doriţi nou de la RomanianUltras? Grafică, video, foto, articole postate mai simplu de voi, sondaje sau orice alt lucru pe care l-aţi văzut pe alt site şi aţi dori să-i aibă şi siteul mişcării ultras din România…
opinii exprimate in perioada mai-august 2006, din revista Suporter nr.2 si 3
Întrebarea pt.numarul 2 al revistei este următoarea: ” Ce părere aveţi despre oportunitatea apariţiei modei casual în scena suporterilor români.
Răzvan - Sud Dinamo: Când mi s-a propus de către redacţia acestei reviste să scriu un articol despre mişcarea casual, am rămas cel puţin surprins. Nefiind un pasionat al fenomenului casual şi, după părerea mea, nici un adept al acestuia, m-am întrebat firesc: “De ce acest subiect şi de ce am fost ales să scriu articolul? Să fie oare peluza din care fac eu parte (Sud Dinamo) percepută ca un bastion al acestui mod de manifestare în România?”
Mişcarea casual a apărut în Marea Britanie (din câte ştiu eu -şi aici s-ar putea să mă înşel-, cei care au dat tonul fiind suporterii lui Aberdeen. Ei se deosebeau clar de restul huliganilor din insulă, care în general erau skinheads sau doar adoptau acest stil de imbrăcăminte prin ţinute de stradă sau sport. Acest fapt îi ajuta să se ferească de controalele poliţiei şi să ajungă mai uşor la adversari. Fenomenul s-a răspândit foarte rapid în insula britanică, cunoscând perioada de glorie spre mijlocul anilor ‘80.
A vorbi despre un fenomen casual în România mi se pare o chestie inutilă pentru simplul motiv ca aceasta nu există. Nu pot susţine dacă acest fapt constituie un lucru bun sau rău, cert este că nici adoptarea mai mult forţată şi cu caracter temporar de către doua peluze româneşti a acestui stil şi nici unele tendinţe în plan vestimentar în peluzele noastre nu pot constitui ceea ce s-ar numi un “fenomen casual”. În sudul dinamovist s-a cristalizat o structură ce şi-a propus să adopte acest stil, dar se simte lipsa unei concurenţe reale pe acest plan. Continuare ‘Casual - păreri pro şi contra’
Deplasarea de vineri, 23 iulie, la meciul dintre Sportul Studentesc - Otelul Galati a scos in evidenta o serie de anomalii cu care din pacate ne-am intalnit in ultima vreme tot mai des.
Desi am indeplinit toate conditiile necesare pentru a intra pe arena adversarilor si a ne sustine echipa, se pare ca nu a fost de ajuns. Inca de la bun inceput am fost bruscati, amenintati si ni s-au pus bete in roate atat cat a fost nevoie sa nu ni se permita accesul. Ni s-au pus in discutie o serie de motive, rand pe rand pentru care nu ar fi trebuit sa intram dupa parerea jandarmilor si spre surprinderea noastra si a celor de la Politia Rutiera (?!) precum prezenta unui lider, prezenta listelor cu numele si CNP-urile celor care au facut deplasarea, prezenta buletinelor, suma necesara pentru achizitionarea biletelor de acces. In momentul in care am dovedit ca indeplinim toate aceste conditii, ni s-a invocat o noua serie de motive pentru care nu vom fi lasati sa intram precum faptul ca nu am anuntat pe cei din jandarmerie cand am intrat in Bucuresti. Continuare ‘Peluza Sud Galaţi - cronica deplasării la Sportul’
VIATA DE JANDARM, DURA SI “CONTONDENTA”
BÃTAIA E RUPTÃ DIN RAI… Un subofiter din cadrul Inspectoratului Judetean de Jandarmi, a fost bãtut de colegii din Bucuresti, care l-au confundat cu un membru al galeriei FC Vaslui. Aceeasi soartã, se pare, a avut-o si colegul sãu, Rotaru, dupã ce a încercat sã intervinã în apãrarea sa. Continuare ‘Jandarmi bătuţi de jandarmi’
Hai să privim România ca pe un club de fotbal. FC România are, ca orice club, un preşedinte, mai mulţi Argăsei, Roşci, Dini şi Stoici, jucătorii sunt ăia din Parlament şi noi, cireada de dobitoace, în tribune.
Chiar acum ascult la radio: “România, cea mai coruptă ţară din UE”. Ultraşii din tribune n-ar avea prea multe lucruri de făcut în momentul ăsta, doar să nu se prezinte la stadion, să piardă preşedintele şi drepturile de televizare şi banii de pe bilete. Exact acelaşi lucru pe care îl facem noi acum din cauză de lehamite: nu mergem la vot, numai că nu pierde nimic dom’ preşedinte din asta. Dacă eram noi nişte ultraşi adevăraţi, din ăia pe care îi blesteamă lumea pe stadioane şi îi alintă cu spume la gură “animalelor”? Cum anunţa patronul că scumpeşte biletele (benzina, pâinea, ţigările), făceam frumos bannere în care îl beşteleam puţinel. Dacă nu-i venea nici aşa mintea la cap, făceam protest, îi ziceam de bine în faţa stadionului şi mai dădeam şi câteva petarde să nu cumva să creadă că glumim. Continuare ‘Dac-am fi toţi ultraşi…’
Intr-o “lume a barbatilor” asa cum le place unora sa spuna despre “lumea peluzelor”, cu toate ca vrem sau nu, ca ne place sau nu, exista si fete. Iar unele au avut mai multe curaj si s-au organizat in grupari. Prima grupare de fete care a avut activitate in peluzele din Romania a fost infiintata la Craiova. Ele se numeau simplu “Girls”. Apoi le-au mai urmate exemplul fetele de la Rapid – “Granata Girls”, Iasi – “Blue White Ladies”, Dinamo – “Power Puff”, Timisoara – “Banatica”, U Cluj – “Kamikaze”, CFR Cluj – “Ablaze” si Constanta “South Girls”. De ce au facut acest pas, cum se simt in peluze, ce realizari au avut, la toate aceste intrebari vom primi raspunsuri intr-un serial de interviuri realizate de Dodo de la BWL. Incepem, cum era firesc cu fetele de la “Girls”. Continuare ‘Interviuri ultra’: “În peluze, cu fulare, ultra`, nu admiratoare! Fără discriminare!”’
Originile cuvântului ULTRAS în România, asociat cu un grup organizat de suporteri, sunt reclamate de mai multe galerii. Una dintre acestea este galeria Rapidului, prin streagul Ultras Rapid, datând din 1988.
mai multe detalii în interviul realizat de MOB….
Am avut ocazia sa stam de vorba cu unul dintre pionierii a ceea ce inseamna fenomen ultras la Rapid si in Romania. Este vorba de Romeo, un rapidist stabilit acum in Franta, care in primavara anului 1988 a pus bazele primului grup din Romania cu titulatura ultras. Poate vremurile respective erau mult prea restrictive in ceea ce priveste exprimarea libera, una din coordonatele de baza ale activitatii unui ultras, insa numai simplul fapt ca cineva s-a gandit la asa ceva este remarcabil:
*Am vazut cu totii pozele cu bannerul(ultras Rapid, poza facuta in anul 1988), prima intrebare este daca exista si un grup in jurul lui, si daca era pus pe gard ? Continuare ‘Ultras Rapid 1988 - interviu’
Traducere de Alexandru Nastase - Novopress Romania
Este timpul ca toti cei pasionati de fotbal sa inteleaga ce se intampla intre FIFA,UEFA, companiile de televiziune si cei care conduc ligile nationale. Scopul final al celor care decid soarta fotbalului actual este crearea unui campionat supranational destinat DOAR celor mai bogate cluburi. Acest lucru le va garanta castiguri enorme din drepturi de televizare si vanzarea biletelor. In mod evident echipele mici vor fi sacrificate, ele neavand o audienta uriasa si nici stadioane arhipline. Este clar ca lupta se da intre audienta TV, menita sa creasca fabulos si publicul de pe stadioane, destinat sa ajunga un element de decor. Continuare ‘Manifest împotriva fotbal modern’
Inceputul
Totul a inceput in anul 1974. Era primul an in care Ascoli reusea promovarea pe prima scena italiana . Legendarul presedinte de club , Costantino Rozzi, intrat in inimile suporterilor pentru actiunile sale reuseste sa construiasca un stadion de 40.000 de locuri in doar 100 de zile. E inutil sa amintim ca inaugurarea noii arene s-a facut cu tribunele arhipline (Ascoli-Torino 1-1 ). In acea perioada, nu existau toate drumurile care leaga astazi stadionul Del Duca de oras, singura cale de acces facandu-se doar prin traversarea ” via delle Zeppelle ” care ducea pana sub Peluza Nord. Continuare ‘Settembre Bianconero Ascoli’
Din dorinţa de a strânge laolaltă într-o arhivă cât mai consistentă interviurile şi articolele legate de scena ultra din România, vă prezentăm astăzi un interviu luat de siteul UnColţ Uitat de Lume în vara lui 2008 lui Lecce (Peluza Sud Steaua):
Il poti vedea la meciuri suit pe gardul peluzei sud din Ghencea dand tonul, sau la emisiunile sportive in care se discuta despre suporteri, invitat din partea stelistilor. Avand in vedere ca este de ani buni implicat in fenomen, am considerat ca poate emite idei interesante, asa ca l-am rugat sa ne raspunda la cateva intrebari. Ne-am cam lungit cu vorba, asa ca a rezultat un interviu urias (ca dimensiune). Daca este sau nu ceva interesant in acest interviu, vor judeca cei care se incumeta sa il citeasca. Deci sa incepem tripticul cu Lecce cu cateva intrebari generale.
Tifo: Salut, o scurta prezentare personala, te rog.
Lecce: Alexandru Tofan (prietenii imi spun Lecce de la varsta de 7 ani….motivul, ceva legat de pronosport-ul de atunci, nicidecum de vreo simpatie de-a mea pentru echipa cu acelasi nume ). Voi implini 30 de ani, momentan inca ma laud ca am 29, vin pe stadion din 1984, de cand m-a adus tatal meu la meciul cu AS Roma, insa primul meu derby Steaua-Dinamo a fost la hochei in 1983. In peluza din 1995, la sud din 2005.
Tifo: Care a fost primul meci acasa si prima deplasare pe care le tii minte?
Lecce: Primul meci acasa: Steaua – AS Roma in toamna lui 84. Prima deplasare am facut-o cu tatal meu si cu niste prieteni de-ai lui in 1985 la Honved Budapesta. Prima deplasare cu un grup de suporteri, in 1992 la Cluj. Continuare ‘UnColţUitatDeLume/interviu din vara lui 2008 cu Lecce’
Undeva în Rusia…
Între suporterii echipelor Politehnica Timişoara - Rapid Bucureşti - Borussia Monchengladbach
1.SCOG : Salut Markus si multumesc pt ca ai acceptat acest interviu,spune-mi te rog in cateva cuvinte cateva lucruri despre tine:
1. Salut,numele meu este Markus, poreclit Ober-L ,am 28 de ani si sunt din regiunea Saxonia, din Germania, pânã la reunificarea apartinând teritoriul de est, mai bine cunoscut ca Republicã Democratã Germanã. Eu locuiesc într-un oras numit Lichtenstein, care este undeva intre Chemnitz (fostul Karl-Marx-Stadt) si Zwickau. Zwickau ( 95,000 populatie) este, de asemenea, orasul în care este situat echipa mea Fsv Zwickau.In perioada comunista am fost echipa fabricii de masini Sachsenring ( faimoasa in lume pentru producerea de Duo-Trabant plastic-vehiculul), azi suntem un club privat finantati de cãtre sponsori si cluburi de membri. în afarã de locul meu de munca în calitate de inginer pentru automatizare mai sunt implicat si in conducerea clubului de aproape 10 ani
2.SCOG: De cativa ani vizitezi Romania regulat ,din ce ai vazut si trait pe la noi ce parere ti-ai facut despre cultura si obiceiurile romanesti?
Motivul pentru care eu si prietenii mei venim atat de des , nu este doar faptul ca ne place
(sub)cultura fotbalistica de aici , ci si oamenii in general , relieful , istoria si peisajele. Prima oara in 2002 am venit doar sa vedem meciuri, de fiecare data cand am revenit pe pamant romanesc , ne-au interesat tot mai mult activitatile non fotbalistice, am cumparat niste ghiduri de calatorie despre tara , pentru a afla ce este neaparat de vazut in vizita urmatoare. Din tot ce am vazut de-a lungul anilor , indeosebi in timpul calatoriilor mele de unul singur prin tara , am observat diversitatea si bogatia culturii romanesti… Continuare ‘Interviu cu un fan german îndragostit de România’
Comentarii recente