Spectacolul din teren cere spectacol in tribune. Ei sunt mereu acolo, ultrasii sunt cei care afirma ca nimeni si nimic nu poate castiga in inima lor lupta pentru intaietate in ierarhia marilor iubiri in fata “Echipei”. Regulile nescrise ale codului “ultras” le dicteaza sa fie mereu langa echipa, iar pasiunea pusa in slujba acesteia nu-i lasa sa faca nici un pas inapoi in fata “adversarilor”. Suporterii celorlalte echipe, jandarmii si politistii, ochii vigilenti ai stewards-ilor si acum “obligatoriile”, camere de filmat le sunt dusmani, iar incidentele, uneori foarte violente apar aproape la fiecare meci.
Evenimentele de la Nijmegen, unde fanii dinamovisti s-au dat din nou in spectacol in Europa, aruncand cu torte, scaune si orice aveau la indemana in teren si in “adversarii” olandezii aflati de partea cealalta a baricadei, aduc din nou in discutie fanatismul din jurul fotbalului.
Fanii alb-rosii risca ca Dinamo sa piarda meciul la masa verde si sa fie eliminata din competitiile europene pentru mai multi ani, insa orice eventuala sanctiune paleste in fata satisfactiei data de faptul ca numele acestora s-a auzit nou in Europa, iar prestigiul in grupul select al celor guvernati de un cod nescris de legi, in care adversarul este cel mai mare dusman, nu face altceva decat sa creasca.
Continuare ‘Ultrasi: Sange, ura si pasiune in numele Echipei si impotriva uniformei’
Intr-o “lume a barbatilor” asa cum le place unora sa spuna despre “lumea peluzelor”, cu toate ca vrem sau nu, ca ne place sau nu, exista si fete. Iar unele au avut mai multe curaj si s-au organizat in grupari. Prima grupare de fete care a avut activitate in peluzele din Romania a fost infiintata la Craiova. Ele se numeau simplu “Girls”. Apoi le-au mai urmate exemplul fetele de la Rapid – “Granata Girls”, Iasi – “Blue White Ladies”, Dinamo – “Power Puff”, Timisoara – “Banatica”, U Cluj – “Kamikaze”, CFR Cluj – “Ablaze” si Constanta “South Girls”. De ce au facut acest pas, cum se simt in peluze, ce realizari au avut, la toate aceste intrebari vom primi raspunsuri intr-un serial de interviuri realizate de Dodo de la BWL. Incepem, cum era firesc cu fetele de la “Girls”. Continuare ‘Interviuri ultra’: “În peluze, cu fulare, ultra`, nu admiratoare! Fără discriminare!”’
Originile cuvântului ULTRAS în România, asociat cu un grup organizat de suporteri, sunt reclamate de mai multe galerii. Una dintre acestea este galeria Rapidului, prin streagul Ultras Rapid, datând din 1988.
mai multe detalii în interviul realizat de MOB….
Am avut ocazia sa stam de vorba cu unul dintre pionierii a ceea ce inseamna fenomen ultras la Rapid si in Romania. Este vorba de Romeo, un rapidist stabilit acum in Franta, care in primavara anului 1988 a pus bazele primului grup din Romania cu titulatura ultras. Poate vremurile respective erau mult prea restrictive in ceea ce priveste exprimarea libera, una din coordonatele de baza ale activitatii unui ultras, insa numai simplul fapt ca cineva s-a gandit la asa ceva este remarcabil:
*Am vazut cu totii pozele cu bannerul(ultras Rapid, poza facuta in anul 1988), prima intrebare este daca exista si un grup in jurul lui, si daca era pus pe gard ? Continuare ‘Ultras Rapid 1988 - interviu’
Din dorinţa de a strânge laolaltă într-o arhivă cât mai consistentă interviurile şi articolele legate de scena ultra din România, vă prezentăm astăzi un interviu luat de siteul UnColţ Uitat de Lume în vara lui 2008 lui Lecce (Peluza Sud Steaua):
Il poti vedea la meciuri suit pe gardul peluzei sud din Ghencea dand tonul, sau la emisiunile sportive in care se discuta despre suporteri, invitat din partea stelistilor. Avand in vedere ca este de ani buni implicat in fenomen, am considerat ca poate emite idei interesante, asa ca l-am rugat sa ne raspunda la cateva intrebari. Ne-am cam lungit cu vorba, asa ca a rezultat un interviu urias (ca dimensiune). Daca este sau nu ceva interesant in acest interviu, vor judeca cei care se incumeta sa il citeasca. Deci sa incepem tripticul cu Lecce cu cateva intrebari generale.
Tifo: Salut, o scurta prezentare personala, te rog.
Lecce: Alexandru Tofan (prietenii imi spun Lecce de la varsta de 7 ani….motivul, ceva legat de pronosport-ul de atunci, nicidecum de vreo simpatie de-a mea pentru echipa cu acelasi nume ). Voi implini 30 de ani, momentan inca ma laud ca am 29, vin pe stadion din 1984, de cand m-a adus tatal meu la meciul cu AS Roma, insa primul meu derby Steaua-Dinamo a fost la hochei in 1983. In peluza din 1995, la sud din 2005.
Tifo: Care a fost primul meci acasa si prima deplasare pe care le tii minte?
Lecce: Primul meci acasa: Steaua – AS Roma in toamna lui 84. Prima deplasare am facut-o cu tatal meu si cu niste prieteni de-ai lui in 1985 la Honved Budapesta. Prima deplasare cu un grup de suporteri, in 1992 la Cluj. Continuare ‘UnColţUitatDeLume/interviu din vara lui 2008 cu Lecce’
- interviu luat recent de un membru SCOG (Otelul Galati) si publicat pe blogul acestui grup
Cateva impresii vazute din exterior de catre Markus-membru fondator al grupului RED KAOS- Fsv-Zwickau Germania liga 5, pt care Romania si fenomenul de la noi a devenit foarte cunoscut datorita vizitelor frecvente pe care el si prietenii lui le fac la noi in tara, in doua randuri ei ajungand si la noi la Galati
1.SCOG : Salut Markus si multumesc pt ca ai acceptat acest interviu,spune-mi te rog in cateva cuvinte cateva lucruri despre tine:
1. Salut,numele meu este Markus, poreclit Ober-L ,am 28 de ani si sunt din regiunea Saxonia, din Germania, pânã la reunificarea apartinând teritoriul de est, mai bine cunoscut ca Republicã Democratã Germanã. Eu locuiesc într-un oras numit Lichtenstein, care este undeva intre Chemnitz (fostul Karl-Marx-Stadt) si Zwickau. Zwickau ( 95,000 populatie) este, de asemenea, orasul în care este situat echipa mea Fsv Zwickau.In perioada comunista am fost echipa fabricii de masini Sachsenring ( faimoasa in lume pentru producerea de Duo-Trabant plastic-vehiculul), azi suntem un club privat finantati de cãtre sponsori si cluburi de membri. în afarã de locul meu de munca în calitate de inginer pentru automatizare mai sunt implicat si in conducerea clubului de aproape 10 ani
2.SCOG: De cativa ani vizitezi Romania regulat ,din ce ai vazut si trait pe la noi ce parere ti-ai facut despre cultura si obiceiurile romanesti?
Motivul pentru care eu si prietenii mei venim atat de des , nu este doar faptul ca ne place
(sub)cultura fotbalistica de aici , ci si oamenii in general , relieful , istoria si peisajele. Prima oara in 2002 am venit doar sa vedem meciuri, de fiecare data cand am revenit pe pamant romanesc , ne-au interesat tot mai mult activitatile non fotbalistice, am cumparat niste ghiduri de calatorie despre tara , pentru a afla ce este neaparat de vazut in vizita urmatoare. Din tot ce am vazut de-a lungul anilor , indeosebi in timpul calatoriilor mele de unul singur prin tara , am observat diversitatea si bogatia culturii romanesti… Continuare ‘Interviu cu un fan german îndragostit de România’
Interviurile UnColţUitat luate în vara lui 2008 , de o reală valoare, continuă cu -
Claudiu, Lazio sau Vltras Craiovensis, desi are 26 de ani, este unul dintre cei mai vechi oameni din galeria Universitatii Craiova. A fost in peluza sud de cand s-a infiintat, in 1997, acum isi sustine echipa din peluza opusa.
Tifo: Salut, o scurta prezentare personala te rog.
Claudiu: Claudiu, 26 de ani. Tot vin la stadion de prin ‘95. In peluza din ’97, de cand s-a mutat galeria acolo. Atunci, fenomenul era un copil neintarcat, dar pana in 1999 – 2000 cand au aparut gruparile, a mai crescut si el.
Tifo: Care a fost primul meci acasa si prima deplasare pe care le tii minte?
Claudiu: Primul meci acasa cred ca a fost prin ’86-’87. M-a luat tata. Mi-a cumparat, tin minte perfect, doua fanioane cu Craiova. Mi-era mai drag de ele decat de soldatei. Din pacate, le-am pierdut. Tin minte ca jucam cu Gloria Bistrita. I-am batut cu 4-0 parca. Era stadionul plin. Si acum isi da pumni in cap taica-meu ca m-a dus atunci.
Prima deplasare a fost in ’98, in finala cupei cu Rapid. Am fost 15.000, a fost de vis, cel putin drumul pana la stadion. Inauntru, Jean Pavel… Continuare ‘Ştiaţi că din banii pe o pereche de Lacoste-uri se poate face o coregrafie?’
Tot în vara lui 2008, cei de la UnColţUitat au luat un interviu lui Dave, de la grupul Honor et Patria, singurul grup ultras ce susţine echipăa naţională….
Tifo: Salut Dave, o scurta prezentare personala, te rog.
Dave: Ma numesc Dave, am 27 ani, si sunt membru “Honor et Patria”. In 1996 am luat contact cu lumea peluzelor, la meciurile Romaniei am mers pentru prima data in 1993 ca simplu spectator la tribuna a 2 a. De aproape 5 ani de zile fac parte din “Honor et Patria”, pentru cei care nu stiu…e un grup dedicat sustinerii echipei nationale
Tifo: Fa-ne te rog o scurta prezentare a gruparii.
Dave: Dupa cum ti-am zis, interesul meu pentru echipa natioanala este destul de vechi, insa in conditiile de atunci (toate meciurile in bucuresti, deplasarile externe…un vis aproape iralizabil) un grup ultras nu prea si-ar fi gasit menirea. Mi-am schimbat viziunea odata cu meciul Romania – Bosnia disputat la Craiova pe 23.06.2003. A fost inceputul “deplasarilor” interne ale nationalei si in acelasi timp momentul cind am realizat ca se poate face mai mult pentru sustinerea echipei. La scurta vreme dupa acel meci, am pus bazele acestui grup impreuna cu un mic grup de pieteni.
Tifo: De ce “Honor et Patria”? Care este semnificatia acestui nume?
Dave: Sursa de inspiratie pentru denumirea aleasa a fost un mottoul folosit de armata romana in perioada razboiului de independenta “honor et patria”. Aceste cuvinte se regaseau pe stindardele tricolore folosite in lupta, iar pentru noi ele au avut si au inca, o semnificatie deosebita.
Primul meci a fost Romania – Luxemburg desfasurat pe stadionul Astra din Ploiesti la 6 septembrie 2003.
Tifo: Cati membri are H&P?
Dave: Numarul membrilor a variat intotdeauna undeva intre 10 – 15, un numar mic care aduce cu sine si bune si rele, dar a fost optiunea noastra sa o luam pe acest drum. Continuare ‘UnColţUitat: Interviu cu Dave – “Honor et Patria”’
interviu luat în august 2006, publicat în revista Suporter nr.3
În acest număr partenerul de discutie este Vice, membru respectat al galeriei Universităţii Craiova. Haideţi să-l cunoaştem, în rândurile ce urmează!
- Spune-ne câteva lucruri despre tine!
- Eu nu sunt altceva decât un vechi locuitor al tribunei a II-a a stadionului “Central” şi un mai nou locatar al Peluzei Sud a stadionului “Ion Obemenco”. Am trăit fericirea MAXIMĂ, am plâns durerea MAXIMĂ, iar acum mă târăsc domol prin existenţă pe un drum lăuntric şi plin de peripeţii de tot felul. Am 40 de ani, o nevastă şi un băiat de 12 ani, destule defecte dar şi calităţi. Meditez, înjur, invoc, blestem, cânt, plâng, urăsc, iubesc. Iubesc echipa asta, mi-e dor de ea când n-o văd, ea este pentru mine esenţa frumosului şi a pasiunii dusă la extrem.
- Cum ai ajuns susţinătorul Universităţii Craiova?
- În Oltenia anilor ‘80, nu aveai cum să ţii cu altă echipă. Am fost pe stadion de mic cu tatăl meu, iar restul vine de la sine. Am rămas cu “U” în suflet.
Continuare ‘Interviu cu Vice - U Craiova’
Anul trecut, cativa ultrasi germani au venit in Romania pentru a asista la cateva meciuri aici. Am avut ocazia sa vorbim si sa schimbam idei cu ei. In acest interval, ei au mai vizitat de cateva ori tara noastra. Cum am pastrat legatura, ne-am gandit ca ar fi util sa le luam un interviu pentru a afla mai multe despre impresia pe care si-au facut-o.
La intrebarile urmatoare vor raspunde 2 prieteni: Ober-L, care a fost de mai multe ori aici(3) si care va raspunde la intrebarile generale si Mirko, care ne-a raspuns la intrebarile despre ultrasi si care face referire la meciurile pe care le-a vazut in principal cu ocazia weekendului 14-15 septembrie 2002 (weekendul in care au fost actiunile de protest impotriva politiei).
Continuare ‘Interviu cu 2 oaspeţi din Germania’
interviu din revista Romanian Ultras nr.3 (anul 2004)
Unii spectatori înteleg să îşi susţină echipa activ, alţii nu. Când ai fost pentru prima oară pe stadion şi ce te-a făcut să alegi prima variantă?
Primul meci de care-mi amintesc perfect este un Dinamo-ASA Tg.Mureş (stagiunea ’85-’86 cred), terminat 1-1, cu Cernăianu antrenor, la sfârşitul căruia toată tribuna a II-a striga “Cernăianu huidu-hu, ia-ţi valiza şi te du!”. Era ceea ce acum savant se cheamă “contestazione”. Făcând fotbal la Dinamo, locuind aproape de stadion, îţi dai seama că toată copilăria mea a însemnat aproape exclusiv Dinamo. Am avut norocul să trăiesc pe viu, alături de tata, câteva meciuri memorabile de dinainte de ’89: Dinamo-Steaua 2-1(cu Valentin C. în tribună cu steagul Stelei), Dinamo-Nentori 1-2, Dinamo-Sampdoria 1-1, Dinamo-Dundee 1-1) cu golul apoteotic al lui Mateuţ care ne-a adus calificarea) şi, mai ales, prima şi poate cea mai importantă deplasare din viaţa mea: Steaua-Dinamo 0-3 (15 septembrie 1989).
Poate temperamentul meu, poate atmosfera (pot să amintesc de un Dinamo-OM 0-0 pe „23″, cu peste 50 000 de oameni), cu siguranţă “noul val” de după 1995 care a schimbat radical lucrurile – toate la un loc au contribuit la implicarea mea. Şi, mai presus de toate, dragostea mea pentru Dinamo. Continuare ‘Interviu cu Răzvan, membru Nuova Guardia’
interviu luat in martie 2006, apărut în nr.1 din revista Suporter. Puteţi citi un alt articol cu “interlocutorul” nostru, luat de Novopress, aici.
Acei oameni minunaţi şi peluzele lor colorate
Această secţiune a revistei are formatul unui interviu, luat unui suporter (în fiecare lună altul) cu vechi ştate în peluzele din România. Pentru primul număr… Napoli(Politehnica Timişoara)
- Salutări din partea revistei noastre pentru un vechi “combatant” al stadioanelor. Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
- Am 27 de ani şi sunt în galeria Politehnicii din 1992, colegii de galerie îmi spun “Napoli”. Am facut parte din conducerea CVUCS încă de la înfiinţarea acesteia din 1995. Militez in gruparea “Drojdierii” pe care am înfiinţat-o în 2002, an în care au apărut mai multe grupări în peluza sud, grupări ce acţionează individual dar sunt şi în continuare strâns legate de CVUCS.
- Când ai fost prima oară pe stadion? Cum ai prins “microbul”galeriei?
- Ha-ha… eram foarte mic şi am fost dus la stadion de bunicul meu (mare polist) care avea obiceiul să stea la tribuna a II-a, nu departe de galerie (în acele vremuri, galeriile erau amplasate la tribuna II-a pe centru.) şi tot de mic îmi doream să merg la galerie să încurajez echipa. Dar aşa ceva nu se putea pe atunci pentru că galeria Politehnicii era un grup elitist din care făceau parte mulţi studenţi şi nu permiteau pătrunderea copiilor în galerie, cum, din păcate, se întamplă azi prin anumite părţi… oricum amintiri cu galeria lui POLI am încă de prin 1986- pt. că, chiar dacă nu intram în “ţarcul” rezervat galeriei, stăteam în imediata apropriere a acesteia şi îi ştiam după numele mic sau porecle pe aproape toţi membrii galeriei.
Continuare ‘Interviu cu Napoli, ultras al Politehnicii Timisoara’
interviu luat in vara lui 2006 pentru revista Suporter (nr.4)
Acei oameni minunaţi şi peluzele lor colorate
Interviul din acest număr este unul inedit. Nu avem numai un intervievat ci doi, ambii suporteri ai Rapidului, cunoscuţi de prietenii din peluză ca Braşoveanu’ şi Gabone.
Care sunt primele amintiri legate de galeria rapidistă, primele deplasări?
Gabone: La meciurile Rapidului vin de când mă ştiu, fiind adus pe Giuleşti de către tatăl meu, deşi la vremea aceea locuiam în Ghencea. Legat de galerie, normal că singurul lucru pe care mi-l doream pe stadion era să stau în mijlocul ei. Lucru foarte dificil de altfel, deoarece copiilor li se permitea accesul doar la peluza metalică - aflată în locul actualei Peluze Nord. Dar reuşeam mereu să sar gardul spre tribuna a II-a şi să intru printre membrii galeriei… Continuare ‘Interviu cu doi fanatici rapidişti’
ARTICOL DIN REVISTA ROMANIAN ULTRAS NUMARUL 1 - 2004
Pentru primul interviu al revistei, am ales să vorbim cu Nicu Perifan, un vechi ultras al Farului Constanţa, ex-lider al galeriei acestui club, şi, poate cel mai important lucru care ne-a împins pentru a-l alege pentru acest prim interviu, omul care a făcut primul steag de gard cu termenul ULTRAS ce reprezenta un grup: Ultras ’92 Farul. Poate mulţi din cei ce mergeau mai demult pe stadioane, se întreabă acum ce s-a întâmplat cu galeria frumoasă pe care Farul o avea odată: un nume ce reiese din acest interviu este Sorin Mihăilescu, actualul şef al galeriei Farului, unul dintre motivele pentru care intervievatul nostru a renunţat la viaţa de ultras activ. Asta, poveşti din vremuri de demult, prietenia ce a legat galeria Farului de cea stelistă, mentalitatea pe care o aveau primii ultraşi români şi multe altele puteţi afla din următorul interviu. Vom încerca în această rubrică să intervievăm cât mai mulţi ultraşi vechi pentru a învăţa din greşelile, succesele şi sfaturile lor şi pentru a afla cât mai multe despre timpuri de care mulţi nu îşi mai aduc aminte… Continuare ‘Interviu cu Nicu Perifan - Ultras Farul ‘92′
interviu din revista Suporter numărul 2/2006
Interviul din acest număr al revistei este cu Călin Mişan, fondator al grupului Vecchia Guardia (U Cluj) şi membru marcant al galeriei alb-negre. Oameni ca el şi ca cei pe care i-am intervievat şi îi vom intervieva în continuare sunt, în opinia noastră, adevăratele modele spre care ar trebui să tindem.
- Spune-ne câteva lucruri despre tine pentru cititorii revistei.
- Nu ştiu dacă sunt cel mai nimerit să apar în revista ultraşilor români. Nu sunt un exponent clar al fenomenului ultras.
Am 41 de ani şi probabil vremea celor din generaţia mea a trecut, vin din spate noile valuri de suporteri cu mentalităţi mult mai radicale. Sunt în galeria Universităţii din 1978 şi eram cunoscut ca şi Călin „studentul”. Anii au trecut, studenţia s-a dus demult dar am rămas tot în potcoava lui „U”. Continuare ‘Acei oameni minunaţi şi peluzele lor colorate - Călin Mişan - Vecchia Guardia U Cluj’
Acest interviu a fost luat în august 2007. Initial trebuia sa apara in revista Suporter, nr. 8, dar activitatea revistei Suporter a luat sfârşit. Deoarece un astfel de dialog are o valoare mare pentru generaţiile noi din peluzele româneşti, alegem să-l publicăm în acest spaţiu virtual.
1. Salutari, prezinta-te in cateva cuvinte pentru cititorii nostri.
Ziar, membru fondator ULT*RAS Steaua, Peluza Sud, 29 de ani. Printre altele, fost membru A.U. si fondator al defunctului Gruppo Apparte. Ultras convins si melancolic al “Old Style”-ului de odinioara.
2. Cand ai fost pentru prima data pe stadion, de unde a pornit toata aceasta pasiune pentru Steaua.
Prima data am fost dus pe stadion (evident in Ghencea) undeva prin 1985 de catre tatal meu. Mai stiu de atunci doar ca am stat la Pleuza I (Nord) si ca la Steaua evolua Pistol, un nume care mi-a ramas intiparit in minte de la acel meci. Apoi, din iarna anului 1992 am inceput sa vin frecvent la meciurile de acasa. Meciul care mi-a intiparit intr-un mod fanatic si pentru totdeauna pasiunea nebuna pentru culorile ros-albastre si pentru clubul meu a fost sfertul de finala al Cupei Cupelor din martie ‘93 impotriva belgienilor de la Antwerp. Calificarea a fost pierduta dramatic, printr-un gol marcat de Czerniatynski in ultimele minute de joc, dar eu nu am mai putut trai de atunci fara sa simt vibratiile stadionului, fara a imi incuraja pe viu favoritii. Continuare ‘Interviu cu Ziar - Ultras (Steaua)’
Comentarii recente