MANIFEST la Sibiu: Pentru unii Oameni, cuvintele nu sunt clișee

-manifest împărțit astăzi pe străzile din Sibiu de Asociația Suporterilor Români-

Sibiul, pentru noi, înseamnă istorie, cultură și luptă pentru emancipare.  Îi suntem datori lui Simion Bărnuțiu și lui Andrei Șaguna să continuăm această luptă pentru emancipare.

“De ce?”, vor întreba unii cârcotași. Simplu, pentru că nu o avem.

Avem multe, dar aproape doar cu numele. Avem legi, drepturi, libertate, democrație.

Drepturile și libertățile noastre apar în Constituție (și normele constituționale, ierarhic, ar trebui să fie peste alte norme juridice) ca o singură categorie juridică, numită drept fundamental:  dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, dreptul la ocrotirea sănătății, la apărare, la informații, la învățătământ, libertatea individuală, libertatea de conștiință, de circulație, de exprimare, libertatea întrunirilor…

Unde e protecția și sprijinul statului în realizarea pretențiilor legitime? Oferă statul un cadru cu adevărat democratic? Unde e principiul separării puterilor în stat? Avem cu adevărat pluralism politic? Sau monopolul unor haite de hiene?

În statul de drept, izvorul puterii politice trebuie să fie voința suverană a poporului.

Suntem oameni și cetățeni, deci oameni ai cetății. La fel cum alții sunt citizens sau citoyens.  Doar că cetățile noastre sunt conduse de niște pârcălabi fără lege. Ei își spun politicieni (și culmea, tot de la polis=cetate!). Ei pretind că ne reprezinta, că respecta un contract social în care puterea noastra e transferată lor, legitim, în schimbul unei bune orânduieli, în interesul nostru, al tuturor.

Le stim bine zâmbetele de bunicuțe și șuvițele rebele de jucători. Și totuși, odată la câțiva ani, îsi pun aceleași figuri false pe toate gardurile și dau munți de bani pe campanii electorale.  Ca apoi să dea și munții pe bani. Ca la Rosia Montana, trădarea de țară în aur se măsoară.

Nu pot justifica banii, nu au nici transparență și nu vor să facă nici legi electorale pentru toți.

Si se jura…că nu fura. Nici alegeri, nici bani publici, nici șansa la viață. Se jură că nu știu ce înseamnă nepotism și clientelism politic.

Ei uită că sentința publică rămâne peste timp. Ei uită că poporul Român îi legitimează cu adevărat pe cei ce apără legea și dreptatea cu adevărat (Domnul Tudor sau Crăișorul Munților).  Am fost sfătuit să nu mai scriu Român cu majusculă, ca și cum aș depăși niște bariere. Eu, totuși, la ora de Limba Română, am învățat ce înseamnă și respectul. Am învățat că și dacă nu-ți place de jucătorul ajuns în vârf, trebuie să respecti Președinția. Cum și ea ar trebui să acorde respect tuturor, nu doar unei camarile sau unor votanți direcți.

Noi îl vom avea în veșnicii pe Eminescu, pe care stânga și dreapta tot nu știu cum să-l revendice. Hai să-l scoatem pe Eminescu din dulapul lui Patapievici, hai să facem dubele transparente, să se vada cultura, hai să scoatem speranța din cutia Pandorei!

Oricum ne-ar cataloga, nu ne afectează. Habar nu au de conceptele cu care operează. Sunt traseiști politic atât în țară cât și in afara, migrând cu nonșalanță prin familiile politice europene. Își fac partide direct în interiorul Parlamentului, fixând în același timp taxe și cote astronomice pentru oricine ar vrea să aducă un suflu nou.

Sunt atât de confuzi încât unde trebuie să facă politică și politici, ei nu fac. Și fac politică unde nu trebuie – în justiție, în școli,  în sindicate, în presa “liberă”.

Da, suntem un sat de furnici din mușuroiul european și mondial. Dar suntem furnici manipulate de niște trântori. Care în numele Credinței, jură fals pe Biblii și construiesc catedrale ale neamului fariseu, în loc să restaureze bisericile abandonate ale Olteniei. Care, în numele Educației,  dau milioane de euro și hectare de pădure pentru un nou liceu francez, în timp ce sute de mii de copii analfabeți se pregătesc să semneze cu X la urna de vot.

Ne consideră atât de limitați și naivi, încât ne promit cu nerușinare marea și sarea. Vorba vine, că oricum marea și petrolul sunt promise altora. Dar noi știm să căutam sinceritatea, și de aceea mai degrabă vom crede în urarea sincera, din muzica populară, “Românie, sa trăiești!” decât în lingușitorul și populistul “Să trăiți bine!”.

Vrem transparență și discurs public în cetate, nu îndoctrinare prin publicitate!

Eu sunt suporter. De ce? Pentru ca încă “suport” România și nu am uitat s-o încurajez.

Pentru toți Mizerabilii mei,

Ion Valion