In ultimii anii, a inceput sa se faca simtit si in Romania un curent (ca sa nu-i spun “moda”) de inspiratie britanica. Din nefericire, filmele artistice si internetul nu sunt printre cele mai bune surse de informatii, realitatile fiind, de multe ori, transmise intr-un mod deformat…
In incercarea de a merge un pic mai aproape de sursa si de a vedea ce e dincolo de “sepcutele in patratele”, public, azi, traducerea unui scurt fragment din cartea lui Paul Debrick (1964-2007) “The Brick - A hooligan’s story”…
Introducere
Stiu ce ginditi…nu inca o carte despre huligani!…si in parte, ati avea dreptate…pe de alta parte, asta-i diferita… cind lumea scrie carti despre huligani, totul se invirte in jurul iubitului meu Everton, stralucitoarei mele Chelsea, a minunatului Middlesbrough si tot asa. Eu unul n-am dat si nu voi da niciodata nici macar doi bani pe Middlesbrough Football Club. Continuare ‘The Brick “Povestea unui huligan”’
opinii exprimate in perioada mai-august 2006, din revista Suporter nr.2 si 3
ÃŽntrebarea pt.numarul 2 al revistei este următoarea: ” Ce părere aveÅ£i despre oportunitatea apariÅ£iei modei casual în scena suporterilor români.
Răzvan - Sud Dinamo: Când mi s-a propus de către redacÅ£ia acestei reviste să scriu un articol despre miÅŸcarea casual, am rămas cel puÅ£in surprins. Nefiind un pasionat al fenomenului casual ÅŸi, după părerea mea, nici un adept al acestuia, m-am întrebat firesc: “De ce acest subiect ÅŸi de ce am fost ales să scriu articolul? Să fie oare peluza din care fac eu parte (Sud Dinamo) percepută ca un bastion al acestui mod de manifestare în România?”
MiÅŸcarea casual a apărut în Marea Britanie (din câte ÅŸtiu eu -ÅŸi aici s-ar putea să mă înÅŸel-, cei care au dat tonul fiind suporterii lui Aberdeen. Ei se deosebeau clar de restul huliganilor din insulă, care în general erau skinheads sau doar adoptau acest stil de imbrăcăminte prin Å£inute de stradă sau sport. Acest fapt îi ajuta să se ferească de controalele poliÅ£iei ÅŸi să ajungă mai uÅŸor la adversari. Fenomenul s-a răspândit foarte rapid în insula britanică, cunoscând perioada de glorie spre mijlocul anilor ‘80.
A vorbi despre un fenomen casual în România mi se pare o chestie inutilă pentru simplul motiv ca aceasta nu există. Nu pot susÅ£ine dacă acest fapt constituie un lucru bun sau rău, cert este că nici adoptarea mai mult forÅ£ată ÅŸi cu caracter temporar de către doua peluze româneÅŸti a acestui stil ÅŸi nici unele tendinÅ£e în plan vestimentar în peluzele noastre nu pot constitui ceea ce s-ar numi un “fenomen casual”. ÃŽn sudul dinamovist s-a cristalizat o structură ce ÅŸi-a propus să adopte acest stil, dar se simte lipsa unei concurenÅ£e reale pe acest plan. Continuare ‘Casual - păreri pro ÅŸi contra’
Articol scris de Dave-2003
Diferenta dintre ultrasi si huligani imi era destul de neclara in vremea cand am inceput sa frecventez peluza. Sunt sigur ca in vremea aceea (’95-’96) putini erau cei care vedeau clar aceasta diferenta. Lipsei de informatie i se adauga si o anumita “identitate indoielnica” a suporterilor romani. Desi majoritatea(daca nu chiar toti) ne consideram ultrasi, unele dintre realizarile cele mai de seama tineau de incidente cu adversarii,furtul fularelor sau steagurilor. Si in cantece se intalnea denumirea de”huligan” si de fapt presupun ca pt. perioada de inceput huligan a fost folosit ca un sinonim,sau poate un superlativ, al lui ULTRAS. Apariatia in 1998 a gruparii OFFICIAL HOOLIGANS in peluza rapidista nu a fost nici ea in masura sa clarifice lucrurile pentru ca OH nu a fost niciodata altceva decat o grupare ULTRAS. In ultima vreme,diferenta a inceput sa se faca simtita mai puternic:pe de o parte datorita mai bunei difuzari a informatiei (prin Net, reviste etc.) iar pe de alta parte datorita politiei si presei care au incercat in ultimii ani sa asimileze pe ultrasi huliganilor si sa-i trateze ca atare.
Continuare ‘Ultras vs hooligan’
Scandal la casele de bilete din Ghencea. După ce Gigi Becali a afirmat că cei care îl contestă nu vor mai avea acces pe stadion, mii de suporteri care nu au nicio legătură cu huliganismul s-au trezit puşi pe lista neagră a lui Gigi Becali. Printre aceştia, pensionari, suporteri cu vechime sau persoane cu handicap au constatat şocaţi că figurează în evidenţa clubului trecuţi ca şi huligani.
TotuÅŸi, demersul lui patronului Stelei nu este legal. AsociaÅ£ia Independentă a Suporterilor SteliÅŸti i-a atras atenÅ£ia ÅŸefului din Ghence că prin interzicerea abonamentelor la peluze se comite un gest de ilegalitate. Culmea, de aceeaÅŸi părere este ÅŸi Dumitru Dragomir, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Becali. PreÅŸedintele Ligii Profesioniste de Fotbal ÅŸi iniÅ£iaroul legii care îi poartă numele spune că numai PoliÅ£ia poate interzice suporterilor să intre pe stadion: “Nu te poate interzice nimeni pe stadion, decât PoliÅ£ia. Suntem o Å£ară liberă, democratică, nu poÅ£i interzice un suporter!”, a spus Dumitru Dragomir la Telesport.
Fără fani la Steaua - Urziceni. Doar o etapă de suspendare, dar tendinţa rămîne. Oficialii LPF, FRF, şefii de cluburi se simt în siguranţă doar cu tribunele goale. Interdicţiile şi sancţiunile dictate în ultima vreme împotriva galeriilor nu sînt răspunsuri în forţă, ci reacţii de panică. Nu au menirea de a apăra fotbalul, ci de a-i apăra pe şefii din fotbal de furia publicului.
Continuare ‘Maria AndrieÅŸ: Care-s huliganii?’
Doar că unii sunt plătiÅ£i pentru asta…
de Răzvan Sima - GoolSport
Pe la peluze se înjură şi se pregătesc petardele. Unele se aprind cu întârziere şi cad în mijlocul suporterilor care urmăresc mingea, nu bannerele obscene ale adversarilor. Cad între “cetăţeni� aşa cum îi numesc ultraşii pe suporterii obişnuiţi care vin pe stadioane de dragul unui sport care nu are nimic în comun cu violenţa. Altele explodează mult prea devreme, în mâinile celor care vor să le arunce, ca o pedeapsă a firescului asupra smintelii. Nori de fum şi parfum de vopsea şi carne arsă. Esenţe tari, care îţi taie răsuflarea şi te fac să-ţi pierzi minţile. Nu tobele deranjează, ci toboşarii care bat sacadat bunul simţ şi orice umbră de civilizaţie. În peluză se spune că orice derby este un război. Până şi bannerele sunt considerate steaguri de luptă, iar pierderea unuia este o mare dezonoare. Legi nescrise care bântuie creierii zdruncinaţi ai tinerilor fascinaţi de filme cu huligani şi reportaje de gen de pe Discovery. Fenomen - spun ei. Prostie – spun ceilalţi.
Prin birourile FRF ÅŸi LPF se coace o decizie care să oprească barbaria. UltraÅŸii au copiat modelul din Italia, ÅŸi cu pedepsele se face la fel. DiferenÅ£a este că acolo lucrurile nu s-au oprit, ci dimpotrivă. La noi ce ÅŸanse sunt? Dumitru Dragomir a scos din buzunar o lege care să ajute la combaterea huliganismului pe stadioane. Dar dacă acesta se mută la 50, 100 de metri de ele? Continuare ‘Dragomir – huligani, meciul continuă’
din revista RomanianUltras, nr.1/2004
După articolul apărut în urmă cu ceva vreme pe www.romanianultras.net revin acum asupra unui subiect de care sunt foarte interesat: scena suporterilor polonezi.
Să o luăm cu începutul: spiritul de luptător. Din toată Europa poate doar sârbii se pot mândri cu un spirit combativ comparabil cu al polonezilor. Rădăcinile acestui spirit sunt de căutat în istoria mai îndepărtată dar ÅŸi mai recentă. O să fac o mică disertaÅ£ie: în perioada comunistă, în timp ce în România modelul stalinist era implementat fără prea mari convulsii - prea ocupaÅ£i să pupe-n cur pe noii conducători ÅŸi să-si toarne duÅŸmanii la securitate, românii au uitat 50 de ani de existenÅ£a unor cuvinte ca demnitate ÅŸi onoare - în Polonia, politrucii aveau mult de furcă, tocmai cu cei pe care, teoretic, îi reprezentau. OraÅŸele din bazinul minier (Silezia) dar ÅŸi alte oraÅŸe industriale ca Poznan sau Gdansk au devenit scena unor adevărate “războaie de stradă” - încheiate aproape de fiecare data cu cedări din partea comuniÅŸtilor. RezistenÅ£a prelungită (cu unele întreruperi) până în 1989 a cuprins toate marile oraÅŸe: VarÅŸovia, Lublin, Katowice, Wroclaw, Szczecin… Cine se lupta efectiv? Muncitorii împotriva forÅ£elor de ordine (orice denumire ar fi purtat). Această luptă prelungită a dus la formarea unui adevărat sentiment de ură colectivă împotriva poliÅ£iei, văzută ca un instrument de opresiune. La mai mult de 10 ani de la prăbuÅŸirea comunismului, lupta continuă. De data asta, fii celor ce luptau în anii ‘60-‘70, împotriva unui sistem politic, îsi duc acum propria luptă. Principalul adversar a rămas acelaÅŸi, iar metodele lui neschimbate, aÅŸa că nu e de mirare că nu doar odată, întregul stadion (nu numai “fanaticii”) s-a raliat împotriva poliÅ£iei. Acum, că am răspuns (cel puÅ£in parÅ£ial) la întrebarea: “De ce ei pot ÅŸi noi nu?”, să trecem mai departe… Continuare ‘Scena suporterilor polonezi’
Ionut F.- septembrie 2007 - Dunărea Bătrâna
Privesc întristat la evoluÅ£ia peluzelor din România. Dacă până mai ieri nu reuÅŸeam să aducem nimic nou, copiind tot ce vedeam pe afară, mai nou a apărut moda violenÅ£ei pe stadioane. ÃŽn urmă cu foarte puÅ£in timp, în BucureÅŸti, toÅ£i ultraÅŸii au făcut o demonstraÅ£ie împotriva unei legi ce urmează să fie adoptată de Parlamentul României, împotriva violenÅ£elor de pe stadioane. Continuare ‘M-am săturat’
O serie de incidente au avut loc la Cluj-Napoca, duminica seara, intre suporterii ai formatiei CFR, adunati in centrul orasului pentru a sarbatori victoria echipei Dinamo in fata Stelei, si fani ai rivalei locale Universitatea.Aproximativ 50 de suporteri ai formatiei CFR Cluj s-au adunat in centrul orasului si au scandat “Campionii, Campionii”, dar si trivialitati la adresa Stelei si a Universitatii Cluj. Imediat in zona au aparut circa 20 de fani ai echipei Universitatea Cluj, care s-au luat la bataie cu suporterii formatiei CFR.
Jandarmii, aflati in apropiere, au intervenit si au retinuti mai multi fani din ambele tabere.
Continuare ‘Bataie la Cluj dupa Dinamo - Steaua’
Situatie inedita la Constanta! Conform Legii 4 pe 2008, ca organizator al meciurilor de fotbal de pe stadionul Farul, clubul constantean luase luni decizia sa interzica accesul a 20 de suporteri ‘turbulenti’ la meciurile de pe teren propriu ale ‘rechinilor’. Printre acestia se afla si o fata de 18 de ani, Andreea Sfetcu! Continuare ‘Un suporter turbulent - Andreea Sfetcu’
Un material despre suporteri, violenta, presa si despre multe altele. Autorul materialului este profesorul G. Pearson de la Universitatea din Liverpool. Poate ca n-ar fi rau ca textul asta sa fie citit nu numai de oamenii de stadion dar si de jurnalisti, de politisti si politiceni. Ar avea ceva de invatat…dar asta deja nu mai depinde de noi.
Lectura placuta!
Ce este huliganismul? Huliganismul asociat fotbalului nu are nici o definitie juridica precisa. Termenul a fost introdus de mass media, in special de presa de tip “tabloid”, la mijlocul anilor ‘60 si de atunci aceasta eticheta extrem de flexibila a fost aplicata diferitor incidente. Din punctul de vedere al majoritatii, huliganismul asociat fotbalului este asimilat oricaror incidente violente in care sunt implicati suporteri. Totusi, pot fi identificate doua mari categorii de incidente etichetate ca “huliganism”: Continuare ‘Eseu despre huliganism’
Comentarii recente