Acesta este titlul filmului realizat de Stefano Cavagna despre o parte a realităţii ultras: violenţa. Fără ca actorii să interpreteze rolul suporterilor unor echipe reale şi fără prezenţa poliţiei în scene, filmul îşi propune să surprindă realitatea brută, necenzurată, a suporterilor organizaţi.
Tag Archive for 'italia'
Liga Italiană de Fotbal a anunÅ£at că a amânat introducerea cărÅ£ilor de identitate electronice pentru suporteri până la finalul sezonului, deÅŸi acestea trebuiau folosite de la 1 ianuarie, informează ediÅ£ia online a Gazzetta dello Sport. Continuare ‘Italienii au amînat introducerea cardurilor pentru suporteri’
10 mii de ultraşi italieni, de la mai mult de 300 de grupuri organizate, au participat ieri la o manifestaţie împotriva cardului de suporter, pe care ministrul internelor, Roberto Marroni, încearcă sa îl impuna fanilor.
Fularele sau steagurile echipelor au fost interzise, toate grupurile fiind invitate sa poarte tricouri albe simple cu inscriptia No alla Tessera del Tifoso pe faţă. Pe spatele tricourilor fiecare a putut să trecaă oraşul sau grupul din care fac parte.
De asemenea, s-au putut auzi cântece care cereau dreptate pentru Gabriele Sandri, suporterul ucis anul trecut de un poliÅ£ist. Continuare ‘ManifestaÅ£ie ultras la Roma’
Toate cluburile de fotbal vor trebui în următoarele luni să elibereze suporterilor “legitimaÅ£ia microbistului”, document devenit obligatoriu pentru a putea asista la meciurile în deplasare ale echipei favorite.
În cadrul Comitetului pentru Ordine şi Siguranţă care a avut loc ieri, 15 august, ministrul de Interne, Roberto Maroni, a anunţat că măsura se va aplica începând cu anul 2010.
Continuare ‘Italienii vor merge la meciurile în deplasare numai cu legitimaÅ£ie’
Pe 28 si 29 iulie a avut loc un turneu de fotbal organizat de Peluza Sud Milano, sub numele de “U8 Ultras e oltre…”. La turneu au participat pe lângă gazde, echpe-ultras al următoarelor cluburi: Juventus (Curva Nord), Venezia (Curva Sud), Novara (Curva Nord), Casale Monferrato (Gradinata Nord), Pro Sesto (Curva Nord), Monopoli (Curva Nord) e Albinoleffe (Gradinata Giulio Cesari). Continuare ‘Turneu de fotbal al tifoseriilor din Italia’
de Alistar-din revista Romanian Ultras numarul 1-2004
ÃŽnceput de poveste pentru că a fost punctul de plecare ÅŸi, apoi, de afirmare a libertăţii de exprimare ÅŸi de decizie, dreptul de a spune tare ÅŸi răspicat “NUâ€? împotriva societăţii… început de poveste, început de ultra’.
1968-ul a fost un an de răscruce pentru întreaga miscare studenţească din ţările puternic industrializate, ca un semnal de alarmă tras asupra faptului că tinerii erau ignoraţi din ce în ce mai mult de opinia publică şi de cei în mâinile cărora se aflau destinele tuturor.
ÃŽn Italia se pare că totul a început la Pisa, pe 11 februarie 1967, când studenÅ£ii se baricadează înăuntrul universităţii afişând un banner pe care scriaâ€?universitate ocupatăâ€?. Continuare ‘Anul 1968- ÃŽnceput de poveste…’
Partea 1 aici
În paralel, apar în Italia noi forţe politice care atrag o parte a celor dezamăgiţi de scena politică în general şi de stânga extremă în particular. Un exemplu elocvent în această direcţie îl constituie Liga Lombardă (sau Liga Nordului), apărută în 1987. Politica noului partid, condus de Umberto Bossi, viza separarea regiunilor nordice, puternic industrializate, în cadrul unui stat de tip federal. Această idee a găsit aderenţi în unele peluze din Lombardia, zona Venetă şi Piemont.
Evoluţia economică şi politică atât internă cât şi internaţională e cea care poate explica mutările de ordin politic survenite pe scena italiană. Spre exemplu peluza romanistă, care, dacă la începuturile sale, era în mare parte (cu excepţia grupurilor Opposta Fazione şi Boys) orientată spre stânga, a ajuns în doar câţiva ani în celălalt capăt al spectrului politic. Printre peluzele care au rămas fidele orientării spre extrema stângă se numără cele din Modena, Ancona, Empoli, Pisa, Ternana sau Livorno.
La polul opus, pe lângă faimosul “triunghi negruâ€? Inter, Lazio, Verona (alianţă care, de altfel, ÅŸi-a încetat existenÅ£a acum câţiva ani) se mai află Udinese, Trieste, Pro Patria, Varese, Ascoli, Foggia, Piacenza…
Există bineînţeles şi peluze divizate, un bun exemplu în acest sens reprezentându-l Perugia, unde alături de “Armata Rossa� îi găsim pe cei de la “Brigada Ultrà � (acesta din urmă grup de orientare naţionalistă). Nu lipsesc nici peluzele care au ales o neimplicare politică. Cele mai importante sunt Sudul milanist, Napoli, Lecce şi Cagliari.
După cum am menţionat deja, orientarea politică a reprezentat un motiv de alianţă dar şi de adâncire a unor rivalităţi. Şi de la această regulă au existat şi excepţii. Teddy Boys din Udine înfrăţiţi cu “muncitoreasca� Bolognie şi urându-i în aceaşi vreme pe “camarazii� veronezi; aceştia din urmă înfrăţiţi cu fiorentinii ale căror opţiuni politice se orientau mai mult spre stânga. Exemple de dueluri “fraticide�: Bologna-Modena, Livrno-Pisa sau Hellas Verona-Inter (în cazul lor se aplică cel mai bine zicala “de la dragoste la ură nu e decât un pas� astfel că ultimile întâlniri dintre foştii “fraţi� s-au soldat cu incidente destul de grave).
În ceea ce priveşte simbolistica folosită, grupurile de dreapta arborează (e drept, mai rar în ultima vreme ca urmare a legilor restrictive) steagurile cu cruci celtice (vechi simbol creştin preluat după al doilea război mondial de numeroase organizaţii naţionaliste), uneori zvastici sau cruci de fier dar cel mai adesea tricolorul italian. Stânga, în schimb, păstrează la loc de cinste portretul revoluţionarului argentinian Ernesto “Che� Guevara. Pe lângă chipul “comandantului� au mai fost folosite alte simboluri de inspiraţie sovietică: steaua roşie cu cinci colţuri, secera şi ciocanul dar şi steagul Cubei revoluţionare.
Politica ÅŸi-a lăsat o puternică amprentă ÅŸi asupra denumirilor adoptate de unele grupuri. ÃŽn încercarea de a găsi un nume original, de a-ÅŸi demonstra ataÅŸamentul politic sau pur ÅŸi simplu de a epata, în peluzele italiene au apărut: “Armata Rossaâ€? Perugia (infama armată roÅŸie eliberatoare), “Jacobinsâ€? Perugia( iacobinii- după “partidulâ€? revoluÅ£ionar francez condus de Robespierre), “Skinsâ€?-Inter, Cagliari (prescurtarea de la SkinHeads- este vorba de “capetele raseâ€?, de dreapta – iniÅ£ial miÅŸcarea nu avusese o tentă politică), Skinheads – Piacenza, “Hamasâ€?- Juve Stabia (iniÅ£iale ce denumesc o temută miÅŸcare de rezistenţă islamică), “Tovarăşiiâ€?- Livorno (scris cu litere chirilice pentru a sublinia adeziunea la modelul sovietic), “Fedaynâ€? – Benevento, Catania, Roma…(cuvânt de origine arabă ce-i denumea pe voluntarii din războiul sfânt- Intifada), “Working Classâ€? ÅŸi “Red Boysâ€?- Ternana (“clasa muncitoareâ€? ÅŸi “băieÅ£ii roÅŸiiâ€?- no comment!), “Meridiano Zeroâ€?- Palermo (după o organizaÅ£ie italiană de dreapta), “Brigate…â€? – Milan, Atalanta, Pelermo (influenÅ£a Brigăzilor roÅŸii în ceea ce priveÅŸte alegerea acestor denumiri nu poate fi negată în totalitate), “Zona Neraâ€?- Catania (“zona neagrăâ€?- interesant în condiÅ£iile în care culorile Cataniei sunt roÅŸu ÅŸi albastru: negru este culoarea extremei drepte), “Frontâ€?- Fano, Lecco, Verona….( e o denumire adoptată de numeroase organizaÅ£ii de dreapta din întreaga lume), “Settembre bianconeroâ€? – Ascoli (una dintre cele mai ÅŸocante denumiri: o preluare adaptativă a denumirii unei organizaÅ£ii teroriste islamice - “Septembrie negruâ€? ce s-a aflat la originea sângerosului atentat executat în timpul Olimpiadei de vară de la Munchen 1972), “Guardia di Ferroâ€? – Ascoli (traducerea denumirii organizaÅ£iei conduse de Corneliu Zelea Codreanu), “Arditiâ€?- Juve, Roma, Catania (după numele unei romantice organizaÅ£ii naÅ£ionaliste italiene din perioada interbelică), “Blood and Honourâ€? - Varese (după numele unei organizaÅ£ii engleze anticomuniste)…
Unul din paradoxurile fenomenului italian constă în faptul că, în ciuda numeroaselor grupări de dreapta ce fac paradă de naţionalismul lor de-a lungul campionatului, Italia are una dintre cele mai slabe susţineri la nivel de naţională, iar ultimul campionat european a demonstrat-o cu prisosinţă. Pe mine personal, acesta este unul dintre motivele care mă fac să mă întreb: cât este convingere adevărată şi cât este “modă� în orientarea aproape completă a scenei ultra’ italiene spre dreapta spectrului politic?
Termenul italian ultra este adesea tradus prin termenul englezesc”hooligan” si aceasta o greseala pe care multi jurnalisti italieni, impreuna cu multi observatori straini, o fac.
Daca verificam semnificatia celor 2 termeni vom vedea repede ca nu corespund. Termenul”hooligan” vine de la numele unei bande, care a fost activa la sfarsitul anilor 1800 in Anglia, faimoasa pentru agresivitatea sa. Acest cuvant ii defineste pe suporterii cu acelasi nume ca fiind niste duri, in timp ce termenul “ultra” este mai cuprinzator decat primul; el vine direct din lumea politicii (sustinatorii regalitatii in Franta, grupurile de dupa’68 cu orientare de stanga) si denota extremism politic.
Huliganismul din fotbalul englezesc a contribuit la formarea grupurilor de tineri care isi exprimau sustinerea intr-un mod nou si cu mult mai agresiv decat in contextul european. In diferitele situatii nationale, acest fenomen a interactionat cu unele elemente culturale,sociale si politice. Aceste elemente au determinat forma diferita de dezvoltare pentru ultrasi in comparatie cu modelul englez.
In Italia fenomenul ultra’ a aratat un grad de autonomie atata de mare fata de originalul “hooligan” englez incat, de-a lungul anilor 1980, a devenit, la randul sau, exemple pentru alte tari europene(in particular pentru tarile din jurul Marii Mediterane ca Spania sau Grecia, pentru tarile din fosta Iugoslavie, Franta si pentru cateva state baltice).
In Italia nasterea ultrasilor s-a desfasurat intr-un context politic foarte disputat. Italia arata o trasatura speciala care a atins apogeul intre al doilea razboi mondial si sfarsitul anilor 1970.Politica implica toate categoriile sociale; evenimentele sportive si culturale erau vazute ca un prilej de a-ti exprima adeziunea fata de viziunea conservatoare a lumii(care in anumite cazuri particulare poate fi considerata pro-fascista) si o viziune avand legatura cu stanga comunista.
Aceasta opozitie era evidenta de asemenea si in fotbal, in asemenea grad incat este posibil sa subliniem diferente la echipe in functie de baza sociala a suporterilor si de aria geografica unde diferitele idei politice erau mai mult sau mai putin puternice. In Milano , Milan reprezenta echipe clasei muncitoare (in special lucratorii de la cai ferate), deci era considerata de stanga, pe cand Inter era echipa clasei mijlocii din Milano si era considerata a fi mai apropiata de ideile conservatoare. De asemenea tendinta politica a unei regiuni influenta automatic majoritatea echipele importante, astfel incat in Emilia comunista echipa Bologna avea, inevitabil, suporteri cu idei de stanga, in timp ce Verona era simbolul conservatoarei regiuni Veneto.
Aceasta regula s-a aplicat chiar si primelor grupuri de suporteri, la inceputul anilor’60, organizate de anumite persoane care se ocupau de vanzarea de bilete si organizarea deplasarilor. Asa ca mai multe grupuri de suporteri ale lui Inter, organizate de Servello, reprezentantul Miscarii Sociale Italiene si respunzator de managementul echipei, erau mai apropiate de ideile conservatoare, pana in situatia in care grupul Boys a aparut din separarea unui grup de tineri suporteri care apartineau Miscarii Sociale Italiene. Niste suporteri ai lui Torino nu si-au ascuns simpatiile lor de stanga, ei afisand cateodata bannere cu sloganuri politice si adesea incepand certuri cand dadeau peste intruniri fasciste. In 1964 clubul”Fedelissimi”, sustinator al lui Torino, a atacat un miting fascist in 1964.
Intr-un context foarte politicizat, avantul tinerilor rebeli in anii’60 avand ca consecinta logica nasterea grupurilor ultra’ nu este numai o expresie a unui comportament social si cultural, ci are si o influenta puternica a situatiei politice.
In Anglia, subculturile stradale, conectate cu muzica rock, au contribuit la nasterea si dezvoltarea unui sistem de reguli care este baza huliganilor organizati(legatura stransa cu teritoriul, reguli de acces stricte, aparare impotriva intrusilor, comportament agresiv si asa mai departe). Aceste reguli s-au intins si in alte tari europene prin diferite canale. In Italia, unele din aceste stiluri ale tinerilor au castigat putere si importanta chiar in timpul anilor protestelor studentesti(1968-1969) si a revoltelor muncitorilor din marile uzine si au fost puternic influentate de ele. In Italia miscarea de protest nu a fost legata numai de studenti, ea includea si multi tineri muncitori. Multi tineri se intalneau in grupuri, cateodata si in mici partide, organizate pe ideile leniniste. Aceste grupuri ocupau strazile si pietele din Italia, infruntand opozitie din partea politiei si a grupurilor organizate de dreapta. Aceste grupuri(cele de stanga) controlau exact locurile de intalnire unde subcultura stradala era in floare. Asadar noile stiluri stradale si motivele politice au inceput sa se implementeze in aceste grupuri. De asemenea ,in interiorul acestor grupuri, noile subculturi importate din Anglia s-au combinat cu rebeliunea tipica varstei . Acesta a fost si cazul pentru grupurile”ultra”. Primul din aceste grupuri s-a numit “La Fossa dei Leoni” si s-a format in 1968 in Milan. Dupa aceea , Boys Inter , impreuna cu alte grupuri care si-au luat numele direct din limbajul politic (incepand cu “ultras” in 1969 la Sampdoria si continuand cu Fedayn, Vigilantes etc…).
Toate aceste grupuri erau in mod clar fascinate de modelul hooliganului englez, iar cand suporterii englezi si cei italieni se intalneau pentru un meci, aveau ocazia sa faca comparatii: primii ultrasi italieni au inceput sa se identifice cu un anumit tip de imbracaminte si cu o anumita sectiune a stadionului care automat devenea interzisa pentru ceilalti spectatori. Isi sustineau echipa cu cantece fara sfarsit pe parcursul intregii partide si se comportau violent cu suporterii rivali. Totusi, ultrasii italieni mai admirau si alt model social, cel al micilor grupurilor politice extremiste care ocupau strazile si pietele, care reprezentau un model foarte vizibil de aderenta, ardoare si duritate.
Este clar ca grupurile ultra au avut tendinta sa adopte stilul acestor grupuri politice, formandu-si propria organizatie si caracteristica structurala. Influenta poate fi vazuta in aderenta spontana a unor ultrasi la grupuri de extrema stanga, chiar daca extremistii n-au dus niciodata campanii sistematice de recrutare in stadioane. Cazul grupurilor ultra’ formate de grupuri de extrema dreapta e diferit. Acesta a fost cazul la Verona, Lazio si Inter. In aceste cazuri se pare ca Miscarea Sociala Italiana, interzisa in strazi si piete, a incercat sa preia avantajul rebeliunii anti-sociale a tinerilor suporteri din fotbal, care se adunau in peluzele stadioanelor,pentru a le influenta comportamentul. Astfel in Milano, membrii cheie in Miscarea Sociala Italiana erau fondatorii Boys Inter si in Roma era un numar foarte ridicat de extremisti de dreapta in randul ultrasilor laziali.
Era o combinatie intre o cultura a fotbalului si grupurile politice care a dat stilul special al miscarii ultra’. Aceasta miscare nu era exclusiv bazata pe comunitatea clasei muncitoare(cum erau huliganii englezi), ci reprezenta mai multe clase sociale. Miscarea ultra’ era compusa si din oameni care au experimentat violenta in masa in domeniul politicii(nu numai clasa muncitorilor ci si clasa de mijloc, nu numai partizani de dreapta, ci si de stanga)dar si de oameni care au experimentat violenta in implinirea nevoilor de zi cu zi(gastile locale).
Hiadeti acum sa examina mai in detaliu anumite caracteristici care au diferentiat grupurile italiene de cele europene in aceasta perioada. Vom vedea ca amestecul dintre sustinerea fotbalistica si activitatea politica a fost absorbit de grupurile ultra’, si acest amestec a imfluentat modul lor de a se comporta si structura lor organizatorica.
Desi grupurile ultra’ erau atrase de violenta(ca si verii lor englezi) si erau prieteni sau rivali a altor echipe urmand traditionalele prietenii sau rivalitati dintre diferitele echipe, tendinta politica a influentat aceste prietenii sau rivalitati. De exemplu, suporterii de stanga ai Bolognei au devenit ostil fata de cei de dreapta a Veronei si au devenit prieteni cu cei ai lui Milano, care le impartaseau ideile de stanga. In plus, ultrasii au adoptat direct aceleasi haine ca grupurile politice stradale: geci de camuflaj de lupta care purtau emblemele echipelor, blugi, sepci si altele, care l-au facut pe ultras sa para ca un luptator de gherila urban. In plus, in stadioanele italienesti, suporterii au inceput sa bata tobe din aluminiu similare cu farfuriile imprumutate de la demonstratii, folosindu-le pentru a insoti cantecele. Sloganurile pe care suporterii le cantau fara incetare la meciurile de fotbal erau de asemenea imprumutate din politica. Bannere si steaguri imense ,tipice pentru demonstratiile si marsurile politice, au inceput sa apara si in stadioane.
Grupurile ultra’ erau de asemenea mult mai deschise spre lumea exterioara decat grupurile de huligani; din cauza tendintei contraculturale, grupurile ultra’ acceptau un numar remarcabil de femei(absente in grupurile europene) si implicau direct activitatea membrilor, ca in recrutarea politica, intentionata pentru a creste numarul membrilor(pe langa activitatile de autofinantare). Toate aceste caracteristici subliniaza o diferenta organizatorica substantiala intre aceste grupuri din Italia in comparatie cu modelul englezesc. In timp ce englezii sau alti suporteri europeni in principal preferau o sustinere spontana, neplanuita si neorganizata dinainte(cum ar fi cantecele, spectacolele facute prin ridicarea fularelor si toate lucrurile care se puteau face in ziua meciurilor), suporterii italieni au simtit ca activitatile colaterale imprumutate din politica si facute cu scopul de a extinde si de a mari sustinerea din peluza erau o reala prioritate. Aceste activitati au creat o organizare care mergea cu mult mai departe de meciul de duminica si care implica sedinte in mijlocul saptamanii unde suporterii lucrau la crearea si punerea in practica a fluturarii steagurilor, menite pentru a atrage pe toti ceilalti suporteri din peluza si productiei diferitelor materiale pentru a autofinanta grupurile.
Ca sa avem o imagine de ansamblu, cateva alte caracteristici trebuie subliniate. Ultrasii erau asemanatori primilor huligani englezi prin faptul ca aveau sentimente profunde pentru echipa lor si prin faptul ca erau puternic legati de cultura populara de sustinere a echipei. De aceea,ultrasii ocupau sectoarele unde biletele costau mai putin, priveau meciul fara a sta niciodata jos, preluand constant inspiratie din traditie.
Dupa prima etapa a dezvoltarii ultrasilor de la inceputul anilor ‘70, dezvoltarea grupurilor a fost constanta si a mers mana in mana cu ciocnirile violente dintre suporterii rivali. Prima alarma fata de aceste incidente a fost trasa pe 21 decembrie 10975 cand federatia italiana a stabilit a “zi a pacii” ca o incercare de a opri confruntarile.
In perioada 1977-1983 , in restul tarilor europene era vizibila o crestere a violentei datorita cresterii stilului militar in randul grupurilor de huligani. Diferiti factori au contribuit la aceasta crestere , printre ele fiind cresterea nevoi de a planifica batai din cauza masurilor de securitate sporite si a unui control mai aspru al politiei, si cresterea subculturilor apartinand tinerilor de la sfarsitul anilor’70. Stilul skinhead a devenit predominant pentru stadioanele din nordul Europei si datorita cresterii tendintei catre xenofobie si rasism , acest stil a facut ca cele mai violente grupuri de huligani sa se situeze pe pozitii mult mai apropiate de extrema dreapta. Asta intr-o vreme in care gruparile politice de dreapta cautau sa influenteze si manipuleze grupurile de huligani din Germania si Anglia. In Italia dinamica era,in parte, diferita fata de ceea ce se intampla in restul stadioanelor din Europa. Grupurile controlate de dreapta si-au intarit pozitia in timp ce scena sociala si gandirea radicala era controlata complet de catre stanga. Chiar si avantul stilului skinhead nu a pornit pentru cativa ani si a fost restrans la anumite zone. Totusi, si in Italia, violenta a crescut, dar din cauza altor motive si anume din cauza declinului partidelor politice de la sfarsitul anilor’70, care a starnit mania oamenilor si a dus la o violenta explozie in 1977, culminand cu lupte amare intre politie, grupuri de dreapta si chiar in cadrul grupurilor politice de stanga. Ceea ce se intampla in piete in cadrul demonstratiilor, influenta comportamentul suporterilor, astfel incat pe stadioane a crescut afluenta de arme ilegale, cutite, bari de metal si rachete. Numele noilor grupuri erau inca influentate de situatia politica a acelor ani:multe grupuri se numeau”brigazi”, ca o referire la grupurile teroriste active si multe simboluri au aparut pe stadioane apartinand terorismului de stanga ( de exemplu steaua cu 5 colturi a REd Brigates) sau celui de dreapta(crucea celtica care era simbolul Ordine Nuovo). Cresterea violentei pe stadioane a fost subliniata de moartea unui suporter lazial in 1979 inainte de inceperea unui derby roman. In chiar aceeasi zi, incidente grave s-au petrecut si in Ascoli, Milan si Brescia. In aceasta perioada, grupurile ultra’ mari capatasera control chiar asupra intregii peluze.Desi comportamentul belicos era mai puternic si nivelul incidentelor crestea, matrita comportamentala care activa violenta urma regula violentei ca un intrument, regula imprumutata din politica. Inainte de a castiga locul in elita unui grup, membrii lipsiti de experienta trebuiau sa traca o serie de teste si trebuia sa demonstreze ca se poate pune baza pe ei, nu numai din punct de vedere al batailor, ci si din punct de vedere al organizarii si al comportamentului general. Folosirea violentei avea loc numai la meciurile in care suporterii sunt dusmani istorici; astfel violenta era intr-un fel restransa. In aceste vremuri in care grupurile ultra’ au cunoscut o expansiune fara precedent din punct de vedere organizatoric si al numarului de membrii, au aparut si anumiti sefi care aveau sarcini specifice, cum ar fi organizarea deplasarilor, relatia cu clubul etc.
Intre 1983-1989 miscarea ultra’ a atins chiar si stadioanele provinciale si echipele din diviziile inferioare, implicand tineri care proveneau din toate clasele sociale. Nu trebuia sa ai o conditie sociala proasta pentru a fi ultras: chiar din contra, in aceste grupuri erau oameni cu slujbe bune si adesea avand ca nivel de educatie universitatea. Adesea, erau chiar in orasele mici bogate provinciale unde cele mai dure si mai radicale grupuri puteau fi gasite, ca de exemplu Ascoli, Cesena, Verona sau Udine. In aceste orase, interactiunea dintre cultura ultra’ si rivalitatile traditionale dintre orase si regiuni a facut ca fenomenul sa infloreasca in cel mai original mod. In aceasta perioada, lumea ultra’ era dominata de mandria locala.
In anii ‘80, odata cu declinul miscarilor politice, situatia se schimba. Apar noi grupuri, de tineri, aflati in contradictie cu ultrasii oficiali, care pana la urma isi gasesc locul in spatele steagului lor de gard. Denumirile lor, variate, difera ca sursa de inspiratie fata de cele din anii’70. In acesti ani, noile grupuri isi aleg nume ca”Wild Kaos”,”Sconvolts”(in traducere oamenii suparati), “Verona Alcohol”. Aceste grupuri erau interesate in sanse de a lupta si apartineau culturii de exces si freak. Modelul lor nu era lupatatorul de gherila urban ci Alex, tanarul super-dur din filmul”Clockwork Orange”(Portocala mecanica), a carui imagine a inceput sa apara in diferite peluze, inlocuind portretul lui Che Guevara. Noile grupuri erau rezultatul unei perioade in care societatea civila era dominata de curentul hedonist, exhibitionist, nepasare fata de politica si angajare sociala. Toate aceste grupuri au fost formate intre 1983-1985 si s-au dovedit mai inventive in a scapa de controlul politiei, care in trecut le facuse probleme prin aceste controale predecesorilor lor. Noilor generatii de ultrasi nu le pasa de aliantele existente, rupandu-le si creind crize din cauza comportamentului lor necontrolat.
Putem sesiza ca , diversele miscari ideologice au influentat membrii societatii, influentand, implicit, si comportamentul suporterilor de fotbal
-articol tradus de pe un site mai vechi, View from the terrace- multumim pt. text webmasterului de acolo, David Low-
Inceputul
Totul a inceput in anul 1974. Era primul an in care Ascoli reusea promovarea pe prima scena italiana . Legendarul presedinte de club , Costantino Rozzi, intrat in inimile suporterilor pentru actiunile sale reuseste sa construiasca un stadion de 40.000 de locuri in doar 100 de zile. E inutil sa amintim ca inaugurarea noii arene s-a facut cu tribunele arhipline ( Ascoli-Torino 1-1 ). In acea perioada, nu existau toate drumurile care leaga astazi stadionul Del Duca de oras, singura cale de acces facandu-se doar prin traversarea ” via delle Zeppelle ” care ducea pana sub Peluza Nord.
Si tocmai acolo, in primele zile ale noului campionat si-au facut loc ultrasii bianconeri. Odata cu ei si-a facut aparitia si legendarul grup SETTEMBRE BIANCONERO ( doua dungi orizontale, alb-negre, cu numele grupului, in centru facandu-si loc o imensa litera A de culoare alba). Pe parcursul anilor care au precedat promovarea in Serie A existau in peluza grupuri ultras ( Falange Bianconera - in principal), dar noul grup constituit de fondatorii SBN, s-a vrut de la inceput a fi unul puternic, care sa incorporeze toata peluza bianconera.
Se vroia infintarea unui grup original, care sa nu poarte una din denumirile deja mult prea uzitate si populare pe scena ultras italiana ( Ultras, Brigate, Boys ) care aparusera in peluzele importante ( Sampdoria , Milan , Inter ). Prin alegerea unui nume original si oarecum neobisnuit, a unei celebre grupari teroriste palestiniene ( Septembrie Negru ) care in acea perioada tinea primele pagini ale ziarelor pentru atentatele sangeroase pe care le provoca impotriva israelienilor s-a vrut a se da o importanta mult mai mare patriotismului local, fata de oras si regiune. Acest nume, adaptat cu succes la cauza alb-neagra , va insoti pentru totdeauna istoria grupului pana la sfarsitul zilelor noastre.
PRIMII ANI
Sunt si cei mai fericiti si extraordinari avand in vedere entuziasmului care ai anima pe toti ascoletanii, dand dovada de o iubire intensa si incontestabila, plina de culoare si pasiune pentru Ascoli ( anii ‘70 erau dominati de improvizatii). Ca sa dam un exemplu, orice deplasare a echipei era insotita de numerosi suporteri: 3/4000 la Napoli, Milano, Torino, Genova, dar si in orase mai mici Terni, Verona, Bologna etc. Oriunde jucau alb-negrii erau insotiti de patimasii lor fani. SBN ( cu numerosii sai componenti ) a fost prezent oriunde cu toate ca steagul grupului a lipsit in unele deplasari, principalul motiv fiind acela al depasirii carentelor de mentalitate, echipa promovand treptat din Serie C, unde a petrecut 2 ani (’72-’74) pana in prestigioasa Serie A. De altfel fenomenul ultras ia nastere in acei ani tarzii ( primele grupuri au fost Fossa dei Leoni , Ultras Tito in ‘68 , Boys S.A.N. ‘69 si Brigate Gialloblu ‘72) ani in care Ascoli se zbatea in diviziile inferioare C2 si C1. Intre timp, grupul isi impune o dentologie foarte precisa si bine stabilita. Tot atunci vor fi confectionate primele materiale ale grupului : tricouri albe inscriptionate cu Settembre Bianconero realizate cu ajutorul unor cartoane in care erau decupate literele care formau numele, aplicate apoi cu ajutorul unui spray negru. O realizare aproape hilara in raport cu tricourile realizate in zilele noastre, adevarate opere de arta. In anul 1978 va fi realizat un nou steag de gard ( exclusiv pentru meciurile de pe teren propriu ) mult mai mare ( aproximativ 30 m ), negru cu litere albe, in centru stema grupului, un craniu ( tipic anilor ‘70 ) sub care erau asezate doua oase incrucisate. Cum am mai spus primul deceniu a fost poate cel mai frumos, cel mai magic, pentru ca visul unui oras foarte mic cum este Ascoli ( 60.000 de locuitori ) de a juca pe prima scena impotriva unor echipe puternice ale Italiei s-a realizat. Multi ani deplasarile bianconerilor au fost magnifice, echipa fiind insotita de mii de simpatizanti si totul producandu-se din 2 motive: imensa pasiune si dragoste a ascoletanilor dar si faptul ca fotbalul reprezenta un fenomen de agregare sociala, prin intermediul lui tinerii uitand toate problemele. Si inca ceva: ATUNCI NU EXISTA pAY-tV.
PRIMELE INCIDENTE
In acei ani faima ascoletanilor a crescut din ce in ce mai mult. Ca dovada , grupurile ultras care ajungeau in Ascoli erau convinsi ca vor gasi un oras rece, specific provinciei, in schimb au gasit intotdeauna o atmosfera incendiara. Multe dintre grupurile care punea piciorul in orasul ”Celor 10 turnuri ” ca sa creeze probleme se intorceau acasa evident ravasiti cu numeroase dovezi ale unei deplasari la Ascoli. In primul an in care s-au prezentat suporterii Fiorentinei ‘74 s-au creat numeroase incidente. Suporterii viola, destui de numerosi ( cateva mii ) bine organizati si patimasi creaza grave incidente luand prin surprindere si nepregatite o intreaga peluza, incidente incheiate cu numerosi raniti din randul ascoletanilor. Aceasta a fost dovada finala ca rigorile primei scene erau mult superioare celor din diviziile inferioare. Din acea zi, de trista amintire, SBN a jurat razbunare ultrasilor toscani si in sezonul urmator Ascoli devine un teritoriu ostil si neprimitor pentru fanii Fiorentinei. Inca de la sosirea suporterilor viola, care venisera sa repete isprava din campionatul trecut se invesc grave lupte de strada de data aceasta intalnind o puternica rezistenta din partea ascoletanilor. Pumni, picioare, gradene, torte… toate zburau cu repeziciune dintr-o tabara in alta lupta incheindu-se cu fuga oaspetilor. Cine poate uita scenele in care scaunele aruncate de suporterii viola s-au indreptat cu repeziciune in propriile lor capete. Vechi povesti, de neuitat pentru cei care le-au trait pe viu. Raportul cu suporterii Fiorentinei va ramane mereu incordat in urma acestor incidente, acest episod fiind descris ca ” revolta ascoletanilo ” in una din cartile lor. Incepand cu acel an prezenta suporterilor viola la Ascoli s-a diminuat intr-un mod drastic.
Acelasi lucru se intampla si cu fanii Romani, chiar daca vin intr-un numar foarte mare, multi dintre ei cad prada grupurilor de interventie alb-negre care patrulau orasul inca din primele zile ale diminetii obligandu-i sa-si regandeasca modul de organizare al deplasarilor. Astfel de lucruri se intampla pana la sfarsitul anilor ‘90. Cine era prezent atunci pe stadioane isi poate aduce aminte ce se intampla duminica de duminica pe Del Duca. Erau alte vremuri, nu existau sectoarele oaspeti, escortele politiei, cei care plecau in deplasari fiind constienti de cea ce se putea intampla. La Ascoli te astepta intotdeauna o peluza plina cu patrioti locali dar si alti suporteri din imprejurimi care dadeau intotdeauna contre puternice adversarilor. Pentru aceste lucruri am devenit din ce in ce mai respectati, nu numai pentru cea ce realizam acasa dar si in deplasare cand eram mereu pregatiti sa ne impunem in fata unor situatii foarte grele, fara sa ne fie frica de nimeni si nimic.
Organizarea peluzei era din ce in ce mai buna, facandu-si treptat aparitia steagurile gigantice de peluza, tipice acelor ani, care ofereau un efect vizual de exceptie. Doar Dorianii se puteau lauda la ceva timp dupa noi cu realizarea unora mai mari. Modul in care ne incurajam favoritii era foarte calduros, plin de pasiune si de culoare, datorita si rezultatelor bune pe care le obtinea Picchio.
PRIMA SCHIMBARE DE GENERATIE
Ca orice grup ultras, si Settembre a traversat o perioada mai putin fasta intre sfarsitul anilor ‘70 si primi ani ‘80. Pe teren Ascoli scrie cele mai frumoase pagini ale istoriei sale fotbalistice (cateva campionate in care ne-am prezentat la inaltime ajungand chiar pe locul 5 si ratarea Cupei Uefa la mustata) dar in peluza situatia era mult schimbata. Se intalnea o diviziune interna, numeroase acuzatii lansate intre vechii membrii si cei noi care au dus la o slabire logica a grupului. Modul nostru de a ne incuraja echipa , din inima si sincer, nu se mai resimtea prea mult, problemele neresfrangandu-se doar asupra SBN ci in intraga peluza amenintand sa duca la desfintarea grupului. Steagurile nu mai erau prezente pe gard nici acasa nici in deplasare din cauza problemelor interne care devenisera din ce in ce mai vizibile. Situatia a durat mai multi ani pana cand un grup foarte decis de baieti ( cu varste cuprinse in jurul cifrei de 20 ) au infruntat problema reusind sa o rezolve si sa infinteze un nou corp de conducere. Steagul a fost refacut, cel vechi fiind intr-o stare jalnica folosindu-se caracterele prezente si pe actualul banner.
ANI ‘80
Din punct de vedere ultras , ani ‘80 au fost cei mai plini de evenimente pozitive si negative. S-a facut delimitarea finala a rivalitatilor ( nenumarate ) si a amicitiilor ( foarte putine dar trainice ) iar grupul si-a stabilit fizionomia finala chiar daca problemele nu disparusera in totalitate. Cum va spuneam lista cu rivalitati era intr-o continua crestere, in acei ani existand numeroase lupte cu alti suporteri. De precizat ca in acea epoca singura modalitate de a ajunge la stadion era de a traversa centrul orasului, deci va puteti imagina foarte usor ce se intampla cand se realiza intalnirea cu romanisti, genovezi, fiorentini, ternani, laziali. Lupte violente de strada care ocupau tot centrul orasului si care se terminau in majoritatea cazurilor cu infrangerea ultrasilor adversari. Totul s-a terminat cand s-a deschis Autostrada Nord, cu ajutorul careia oaspetii puteau ajunge la stadion evitand orasul. Oricum, noua artera stradala nu a modificat prea mult situatia luptele concentrandu-se acum in totalitate pe terenurile din jurul stadionului Del Duca.
Cele mai importante incidente se realizau cu grupurile de: romanisti , dorieni , juventini , milanisti , interisti , genovezi, fiorentini ..etc . Cu ultimii spre exemplu, devenise o intalnire deja asteptata atat din partea noastra cat si din partea lor. La Ascoli, spre exemplu sub peluza oaspete, se intamplau tot felul de incidente. De la batai cu pumni si picioare pana la cele cu arme albe, in urma carora multi dintre ultrasii viola au fost nevoiti sa fie internati la Spitalul Mazzoni din Ascoli ( dar si multi dintre ai nostri erau raniti ). La Firenze ne prezentam intotdeauna intr-un numar destul de mare , odata cu sosirea noastra grupurile de fiorentinezi incercau imediat sa ne intercepteze, dar cand vedeau modul in care noi coboram organizat si compact din mijloacele de transport si ne deplasam intr-un singur grup pentru a ne apara stindardele se limitau la a ne privi dupa care plecau. Nu a avut niciodata loc un incident, reusind intotdeauna sa ne pazim de atacurile lor.
In campionatul ‘83/’84 torinezii au pierdut steagul Ultras Granata ( grup cu ideologie de stanga ), steag care a fost distrus sub privirile lor neputincioase . Chiar si milanezilor le-a fost capturat un steag, Brigate Rossonere Sez Montova. Dar cea mai importanta actiunea a fost realizata impotriva genoanilor, sositi la Ascoli in numar de 300 , fiind asediati sub Peluza Nord , reusind sa patrundem in sectorul lor dupa care acestia au fugit ca niste lasi lasand steagurile pe gard . Le-au fost luate toate steagurile ( inclusiv Fossa Grifoni ) si incendiate in fata lor … chiar acolo in Peluza Nord. In acea vreme , eram invatati asa, maxima umilinta pentru un adversar reprezentand-o arderea steagurilor pe cand astazi steagurile capturate sunt pastrate in peluza si expuse precum niste trofee.
In tragica intalnire cu interistii in ‘88 acestia au pierdut ” Inter club Cologno Monzese ” steag care a fost folosit de aceiasi baieti care il capturasera pentru a realiza ” Gruppo Rasta ”, desfintat dupa un an deoarece semana izbitor de mult cu simbolul miscarii de extrema dreapta din acea perioada .
Cei de care ne amintim cu placere sunt dorienii. In urma asaltului nostru prelungit asupra sectorului care le fusese rezervat, acestia nu au fugit si ne-au infruntat intr-un mod inteligent cu spatele la zid si cu privirea inainte . Am prins multi dintre ei dar si ei dintre ai nostri. Intr-adevar un grup puternic.
La inceputul anilor ‘80 pana aproape de sfarsitul anului ‘84 se putea vorbi chiar de o infratire cu Brigate Gialloblu Verona. Amicitie care s-a incheiat cand un grup de veronezi care nu acceptau aceasta infratire a inceput sa ne strige ”tarani” provocand reactia noastra. Din acel moment raportul s-a schimbat intr-un mod brutal, totul degenerand in urmatorii ani. Ne amintim in special de un meci Verona-Ascoli din ‘85 cand am ajuns in orasul lor aproape 300. Ajunsi la stadion, 100 dintre ai nostri se despart de grup si se indreapta spre peluza gialloblu. Inevitabilele ciocniri cu politia se incheie dupa cateva atacuri. Curajul nostru coroborat cu rivalitate , este recunoscut de numerosi membri ai legendarului grup Brigate.
Alte intalniri ”incinse” ale acelor ani le aveam cu vecinii nostri bolognezii. Retrogradarea noastra in B , dupa atatia ani petrecuti pe prima scena fiind vazuta de ei ca o adevarata binecuvantare .
PAGINILE NEGRE ALE ANILOR ‘80
Au avut loc episoade grave care au nascut contradictii in cadrul grupului, atat pozitive cat si negative .
1986: la iesirea dintr-o discoteca din Centobuchi , in apropriere de S.Benedetto, un ultras al SAMB, Giusepe Tomasetti , de 21 de ani , dupa o violenta cearta pe teme fotbalistice cu un ultras bianconero , cade la pamant lipsit de viata , dupa ce fusese injunghiat cu un cutit .
In anul urmator ( ‘87 ) in timpul unui meci cu Fiorentina ( caracterizat de ciocnirile deja traditionale ) un ultras viola , este injunghiat sub Peluza Nord (sectorul oaspetilor ); ranit foarte grav , va scapa cu viata printr-un miracol dupa cateva zile de spitalizare.
Septembrie 1988 Ascoli-Inter 1-3 , la sfarsitul meciului, un grup de skinheaderi ai lui Inter, pentru a-si recupera propriul steag , treceau, impotriva oricarei logici, pe sub Peluza Sud chiar in momentul in care noi ieseam . Nimeni nu s-a mai gandit…bataie generala, interventia politiei, in confuzia provocata de fuga participantilor, cade la pamant Reno Filippini . Transportat de urgenta la spital dupa ce intrase in coma , moare in cateva saptamani.
O lovitura nimicitoare nu doar pentru grup ci pentru intreaga peluza , deoarece Reno era unul din membrii fondatori ai SBN. Un incident foarte grav , care va naste furori la Federatia Italiana de Fotbal: se va interzice accesul in sectoarele mixte, putandu-se intra doar in sectoarele separate, transformate in adevarate custi pentru ai tine pe ultrasi . Controalele de la stadioane sunt la sange iar escortele sunt omniprezente . Numarul ultrasilor a scazut in deplasare aceste masuri avand o repercursiune grava asupra fenomenului. In multe dintre meciurile din perioda ‘88-’91, se va evita expunerea steagului de gard SBN totul din cauza faptelor de dupa moartea lui Reno si pentru a evita persecutia la care erau supuse grupurile, ca al nostru , cu o ideologie de dreapta . S-au mai intamplat numeroase fapte grave , si modul de a-ti incuraja echipa s-a schimbat radical, dar experienta dobandita in acei ani irepetabili, va dainui pentru totdeauna. Si doar acele grupuri ca al nostru , care inmagazinasera deja o experienta vasta au putut trece peste aceasta criza . Asta explica faptul ca avem destul de putina stima din partea tifoseriei anconetane, care a aparut dupa aceasta perioada in care nu rare erau momentele cand existau confruntari cu alti suporteri care se intindeau pe durata mai multor ore, cand ne duceam in deplasari fara protectia politiei printre fanii adversi…. Ei au crescut ” protejati ” de aceea au fost surprinsi in multe randuri de atacurile noastre , neobisnuite pentru ei.
In anii 90/91 , dupa aproape 20 de ani se reaprinde rivalitatea cu anconetanii. Sincer , niciodata nu i-am considerat demni de a fi luati in seama, dovada ca pentru noi, unicul si cel mai mare derby va ramane cel cu Sampdoria, de revazut episodul luptei in care au rezistat plin de onoare in fata asalturilor noastre, precum si modul in care reusesc sa se sustraga actiunilor noastre indreptate impotriva lor, fapt ce nu poate decat sa ne ” enerveze la culme “. Anconetanii si-au gasit si un aliat prin prisma PRESEI LOCALE. Din momentul in care am picat in B, cei 13 ani ai lui Ascoli de Serie A au fost stersi cu buretele, acum neexistand decat Ancona… O echipa urata de toata regiunea si in special de ascoletani, sintagma care li s-ar potrivi cel mai bine fiind ” raceala publicului anconetan ” ( fapt dovedit si odata cu disputarea meciului nationalei la Ancona cand comentatorul partidei Bruno Pizzul a repetat in mai multe randuri , de-a lungul cronicii partidei , in direct fraza ” se joaca intr-o tacere impresionanta ” ).
O realitate dureroasa pentru ei a fost prezentata de postul Rai 3 si de presa locala cu toate ca sunt partizane cu aceasta echipa pentru ca meciurile cu ei nu au istoric. In afara faptului ca atunci cand jucam in deplasare cu Ancona un numar foarte mare de ascoletani insoteste echipa ( 2000/2500 ) in timp ce ei vin in Ascoli constant 200/300 , doar in campionatul 99/00 venind 800, nivelul calitativ al coreo pe care le cream noi este net superior .
In 91/92 Ascoli disputa ultimul an in Serie A. O echipa care era deja retrogradata inainte chiar ca noul campionat sa inceapa cu adevarat… oricum Settembre Bianconero a fost prezent pe orice stadion pe care Ascoli si-a facut aparitia. De la 40 la Parma la 150 la Bologna si 50 la Firenze, unde peluza locala era in protest impotriva problemelor create cu politia (in urma confruntarilor dintre fiorentini si juventini, numerosi ultrasi viola au fost arestati) ne-au aplaudat la scena deschisa vazand ca in continuare ne sustineam cu pasiune echipa, cantand tot meciul cu toate ca era deja retrogradata .
CADEREA LEILOR
Ascoli spune adio primei scene si pentru 3 ani va juca in Serie B. In primi doi ani, Bierhoff si compania vor forta promovarea in A (memorabile meciurile cu Padova) . In cel de-al treilea an petrecut in B se petrece incredibilul: retrogradarea in C , precedata de disparitia ( decembrie ‘94 ) a iubitului nostru presedinte COSTANTINO ROZZI.
Astfel au fost scrise cele mai negre momente din istoria noastra… presedintele era unul din noi, un ascoletan pur-sange, decis si capabil, imprevizibil si simpatic. Pentru noi a fost ca si cum am fi pierdut un parinte, pentru tot cea ce a facut nu il vom uita niciodata ! Miscarea ultras , a resimtit din plin aceste evenimente . Ascoli, penultima in B cu o echipa din care nu lipseau vedetele ( Bierhoff, Galia, Zanoncelli, Binoto, Zaini ) . Deplasari mai putin numeroase dar in care SBN a fost mereu prezenta, proteste vehenente la adresa jucatorilor terminate de multe ori cu invadarea vestiarelor. Totul a fost in van, deoarece acest grup de mercenari s-au predat refuzand sa mai lupte. Spre finalul campionatului echipa parea ca se trezeste repurtand importante victorii la Pescara si Acireale, dar totul s-a terminat in urma jocurilor dezastruoase de pe teren propriu terminate intotdeauna cu egaluri si infrangeri . Si, in final Ascoli se intoarce in C, dupa 23 de ani ( 14 in A si 9 in B ), adancindu-se in infernul din C .
Anii petrecuti in C
Primul an de C a reprezentat un inceput reconfortant, atat din partea echipei cat si a peluzei, starnind numeroase temeri ca odata cu aceasta retrogradare peluza nu va mai fi niciodata ce a fost in trecut. Echipa merge bine , si ajunge in Play-Off, aceasta jumatate de campionat reprezentand o renastere a suporterilor . Deplasari numeroase si o sustinere destul de buna atat acasa cat si in deplasare. Paradoxal, retrogradarea va da un alt avant grupului, care pe terenurile din C va regasi adevaratul spirit ultras, care de multe ori lipsise in diviziile superioare. Finalul se termina insa rau pentru noi (infrangere la Foggia cu Castel del Sangro , in fata a 7000 de ascoletani ) si o lovitura psihologica pentru ca cea ce parea destul de facil , intoarcerea in B nu s-a produs. Urmatorii 3 ani s-au petrecut in anonimat petrecuti fara lupta totul culminand cu retrogradarea in C2. Evenimentele cele mai importante din acesti 3 ani a fost invazia terenului pe Del Duca cu ocazia meciului dintre Ascoli si Battipagliese in campionatul 96/97 in urma careia 2 jucatori oaspeti au fost raniti. Totul s-a terminat cu suspendarea terenului pentru 4 etape. Apoi, incidentele obisnuite cu celelalte tifoserii ( lecesii, cosentinii, ternanii … ). Spiritul razboinic care ne domina este mereu acelasi dar lumea ultras e total schimbata data in special legilor represive la care suntem supusi etapa de etapa iar pentru un oras ca Ascoli care nu are un important suport uman, reprezinta o lovitura grea. Ultimele doua campionate 99/00 si 00/01, sunt importante mai mult pentru SBN. Grupului i se alatura tineri entuziasti care au idei noi si inovative. Si atat de asteptatul ” schimb de generatii ” care in anii precedenti din diferite motive nu se produsese .
Peluza capata o fiozionomie noua, imaginea sa fiind in crestere. Experienta ” batranilor ” combinata cu entuziasmul tinerilor reprezinta o combinatie incredibila. Dupa numerosi ani petrecuti in latenta isi fac aparitia coreografiile colosale, suporterii nu de putine ori incurajandu-si echipa timp de 90 de minute intr-un mod furibund. De multe ori s-a inregistrat o prezenta numeroasa la stadion de 10.000 fiind chiar 13.000 la meciul cu Ancona din campionat si Viterbese ( Play-Off ). De deplasari nu mai vorbim , de la Palermo la Arezzo, de la Crotone la Lece, de la Casarano la Acireale, trecand prin Andria, Foggia, Nocera, Avellino, Roma, Benevento, Battipaglia, Cosenza, Napoli.
FINALA CU ANCONA DE LA PERUGIA
Anul urmator , promovarea in B ne-a scapat de putin la Perugia . Finala Play-Off , tocmai impotriva Anconei ( inca odata noi 10.000 iar ei doar 4.000 ) a fost pierduta. La finalul meciului multe grupuri de anconetani au cazut in mainile ascoletanilor furiosi dupa ratarea unei noi promovari, incidente incheiate cu numeroase steaguri capturate din partea noastra.
CONCLUZII
In linii mari acestea sunt principalele evenimente care inconjoara istoria grupului nostru. De notat modul cum s-au petrecut confruntarile si incidentele povestite mai sus: nu am facut-o pentru a lauda anumite actiuni, ci doar pentru a evidentia care a fost natura adevaratului ascoletan si a grupului SBN. Doar cei care au trait acesti superbi ani vor putea intelege cea ce a reprezentat si va reprezenta SETTEMBRE BIANCONERO pentru Ascoli si Peluza Sud ,

Pentru noi Ascoli este o credinta , nu se discuta …. se iubeste !
Settembre Bianconero 1974
Articol tradus de pe siteul grupului Settembre Bianconero de Andy














Comentarii recente