Hai să privim România ca pe un club de fotbal. FC România are, ca orice club, un preşedinte, mai mulţi Argăsei, Roşci, Dini şi Stoici, jucătorii sunt ăia din Parlament şi noi, cireada de dobitoace, în tribune.

Chiar acum ascult la radio: “România, cea mai coruptă ţară din UE”. Ultraşii din tribune n-ar avea prea multe lucruri de făcut în momentul ăsta, doar să nu se prezinte la stadion, să piardă preşedintele şi drepturile de televizare şi banii de pe bilete. Exact acelaşi lucru pe care îl facem noi acum din cauză de lehamite: nu mergem la vot, numai că nu pierde nimic dom’ preşedinte din asta. Dacă eram noi nişte ultraşi adevăraţi, din ăia pe care îi blesteamă lumea pe stadioane şi îi alintă cu spume la gură “animalelor”? Cum anunţa patronul că scumpeşte biletele (benzina, pâinea, ţigările), făceam frumos bannere în care îl beşteleam puţinel. Dacă nu-i venea nici aşa mintea la cap, făceam protest, îi ziceam de bine în faţa stadionului şi mai dădeam şi câteva petarde să nu cumva să creadă că glumim. Continuare ‘Dac-am fi toţi ultraşi…’