Articol scris de Dave-2003

Diferenta dintre ultrasi si huligani imi era destul de neclara in vremea cand am inceput sa frecventez peluza. Sunt sigur ca in vremea aceea (’95-’96) putini erau cei care vedeau clar aceasta diferenta. Lipsei de informatie i se adauga si o anumita “identitate indoielnica” a suporterilor romani. Desi majoritatea(daca nu chiar toti) ne consideram ultrasi, unele dintre realizarile cele mai de seama tineau de incidente cu adversarii,furtul fularelor sau steagurilor. Si in cantece se intalnea denumirea de”huligan” si de fapt presupun ca pt. perioada de inceput huligan a fost folosit ca un sinonim,sau poate un superlativ, al lui ULTRAS. Apariatia in 1998 a gruparii OFFICIAL HOOLIGANS in peluza rapidista nu a fost nici ea in masura sa clarifice lucrurile pentru ca OH nu a fost niciodata altceva decat o grupare ULTRAS. In ultima vreme,diferenta a inceput sa se faca simtita mai puternic:pe de o parte datorita mai bunei difuzari a informatiei (prin Net, reviste etc.) iar pe de alta parte datorita politiei si presei care au incercat in ultimii ani sa asimileze pe ultrasi huliganilor si sa-i trateze ca atare.

La nivel european,”filonul” huliganic e de provenienta britanica, dar la o adica si radacinile miscarii ULTRAS tot pe acolo trebuie cautate pentru ca primii ultrasi italieni erau mari admiratori ai suporterilor englezi.

Pana la sfarsitul secolului ‘80 englezii au ramas “maestrii necontestati ai genului”, luptele de strada si invaziile terenurilor ramanand o specialitate britanica. Totusi legile dure adoptate in Anglia dupa tragedia de la Haysel precum si reorganizarea stadionelor au dus daca nu la disparitia fenomenului huliganic, cel putin la neutralizarea lui in Anglia. In aceste conditii cele mai importante performante ale huliganilor englezi au fost legate mai ales de meciurile nationalei (Euro 2000, POlonia-Anglia, meciurile cu Germania…).
In Germania, huliganii au precedat cu ani buni aparitia primilor ultrasi (mijlocul anilor ‘90). Rivalitatea cea mai puternica a fost de-a lungul anilor cea cu Anglia, insa huliganii germani nu s-au dat inapoi nici din fata altor conflicte(Olanda…).Si aici legile represive si-au spus cuvantul, miscarea huliganica fiind mult ingradita. In fapt, la nivelul BUndesligii huliganismul lipseste cu desavarsire, incidente avand loc cu precadere in ligile inferioare.
O alta tara in care huliganismul a inflorit e Grecia: aici chiar de la inceputul anilor’80 au avut loc puernice ciocniri intre suporteri ai echipelor rivale. Aceste lupte intre fanatici sunt o caracteristica a scenei grecesti, caracteristica care s-a pastrat pana azi.

Intre timp miscarea ultras gaseste teren propice pt.dezvoltare in Franta, Spania, Iugoslavia (bineinteles nu mai e cazul sa mentionam Italia).
Prabusirea comunismului pune pt.prima oara in contact pe suporterii din rasarit cu cele 2 modele ale suporterilor occidentali. In tari ca Polonia, Cehia, Rusia, Belarus este adoptat (in etape diferite) modelul “hooligan”, in timp ce in Romania si in Ungaria prinde mai ine moda de inspiratie italiana;ULTRAS. Iugoslavia constituie un caz aparte, ea fiind caracterizata de multa vreme de un stil propriu.
Dar sa le luam pe rand…

Tarile fost sovietice si suporterii de aici sunt destul de putin cunoscuti la nivel european, insa majoritatea echipelor mari au huligani care se lupta, de cele mai multe ori in afara stadioanelor.
In Cehia, dupa disparitia Cehoslovaciei, este adoptat un stil care conbina elemente hooliganice si ultras, cu preponderenta celor dintai… Principalii huligani erau cei ai Slaviei, Sparta, Bohemians, Banik. Dupa mijlocul anilor ‘90 politia ia masuri drastice impotriva huliganilor, ceea ce duce nu numai la disparitia acestora dar si la un recul important al miscarii ultras.
Polonia reprezinta un caz aparte:aici de la inceput modelul adoptat a fost cel”hooligan”. In timp insa huliganii polonezi au inceput sa aiba din ce in ce mai mult si indeletniciri de ultrasi. Momentan Polonia are cea mai importanta scena huliganica:grupari pana in liga a 4-a.
Ungaria a adoptat modelul ultras, un mare accent fiind pus pe coreografii. Exista totusi si o serie de grupari de huligani(ca cei ai lui Ferencvaros-care au un sector diferit fata de al ultrasilor).

Revenind la idee de la care am plecat:diferenta dintre ultrasi si huligani. Aceasta e evidenta: in timp ce primii doresc sa se impuna in fata adversarilor in primul rand prin coreografii. torciate, fumogenate si per total sustinere, cei din urma considera ca singurul mod prin care iti poti demonstra superioritatea fata de adversarul tau este sa fii mai puternic decat el.
Aceasta diferenta principala e dublata si de altele legate de felul de a se imbraca(uneori huliganii renunta la orice fel de insemne ale propriului club-”casuals”), de steagurile pe care le folosesc(de obicei huliganii folosesc steaguri de mici dimensiuni cu numele echipei-mai rar cu numele unei grupari) etc.
Totusi, in ciuda acestor diferente destul de importante exista tari la nivel european unde bariera dintre ultrasi si huligani practic nu exista:huliganii sunt cei care realizeaza coreografiile, torciatele etc, au steaguri lungi. Totusi asta nu-i impiedica sa se lupte cu adversarii sau cu politia (Polonia).
In ex-Iugoslavia ultrasii nu-si considera victoria intreaga fara o confruntare huliganica, astfel ca nu exista un Partizan-Steaua Rosie sau Dinamo-Hajduk care sa nu fie insotit de lupte de strada sau invazii ale terenului.

Grecia se inscie si ea pe lista tarilor in care diferenta dintre ultrasi si huligani tinde sa dispara.

Ca o concluzie: indiferent de obtiunea pt.un model sau altul(sau de ce nu pt.ambele), aceasta trebuie urmarita cu fidelitate si coerenta, fara renuntare la principii